Bel sarëinn
Lijon deberiëda
Bel sarëinn
Lijon deberiëda
Liber per mutons y mutans
dla 4. y 5. tlas
dla Scola Elementera
Mëmbri dla grupa de lëur: Flavia Lardschneider, Luis Mahlknecht,
Lidia Moroder, Bruno Senoner, Ilke Senoner
Coordinazion: Emmerich Senoner
Sëuravijion di tesc: Milva Mussner
Dessëni cuviërta: Philipp Marmsoler
Layout y grafica: Anita Demetz
Stamparìa: Tecnoprint, Bulsan
Dat òra: (c) 1995 Istitut Pedagogich Ladin,
Streda Runkelstein 8, Bulsan
ISBN 88-86137-09-5
Indesc
Via per l'ann
D'autonn
La scola à scumencià 10
Autonn 10
Marcià de Segra Sacun 12
A rubé reves 14
Unissant 16
La blava te Gherdëina 18
Flelé 19
L mulin da zacan 21
Ce bel a fé pan! 22
D'inviërn
L nëif 24
L'inviërn, sajon ria per i tieres 25
Ciantia dl Avënt 26
Zacan, canche l univa San Miculau 28
Samont a fën 30
La popa de Imelda 32
Maria y Ujep chier albiërch 34
Gejù Bambin 36
Ciantia dl crì albiërch 39
Nadel 40
Ciantia de Nadel 46
I pastri pra la cripl 48
I pastri 51
Bon di y bon ann 53
Union a ve bincé 54
Usanzes da zacan, prezec y cuntedes de uni mëns dl ann 55
Canche l univa mazà l purcel 62
Ce bel do scola! 63
La nëif 64
D'ansciuda
Lëures dl paur d'ansciuda 65
Ansciuda 67
Per l di dl'oma 68
Zënza lëur 69
L bel mei 70
L'eva 72
La festa di lëns 73
D'instà
L'instà 74
L disé 76
Rujeneda y storia de Gherdëina
La rujeneda ladina 78
Cie vëniel pa cuntà te nosta valeda? 81
Gherdëina 82
L crist de Col de Flam 83
La prima streda de Gherdëina 84
La ferata de Gherdëina 86
De teles da rì y da bradlé sun la ferata 88
N iëde ne fòvel deguna dliejes te Gherdëina 90
La dliejes de Urtijëi 91
La vita de S. Crestina 95
Storia dla dlieja de S. Crestina 97
Storia dla pluanìa y dla dlieja de Sëlva 100
Bula y Runcadic 102
Nosc ciastiei 103
La sunierìa dl ciastel "Fischburg" 104
Oswald von Wolkenstein 106
La posta te Gherdëina 107
Zacan tla scola da Bula 108
Ziplé te Gherdëina y si scoles 110
L'eletrizità te Gherdëina 112
La storia di schi te Gherdëina 113
L sport dl hockey 115
Natura y scunanza dl ambiënt
Nosc tieres salvèresc ... co vivi pa? 118
L liever salvere 124
Co dij pa i tieres? 126
Tl bosch 127
La Mont de Sëuc tla 4 sajons 129
Gutinela 133
Cie suzédel pa cun l'eghes pazies te Gherdëina? 135
Na bela jita samont 137
Refudam y mpo natura nëta 141
L parch naturel Puez-Odles 144
Incuinamënt 147
Jon a cumpré ìte 148
Stories y rimes
L giat y l'ëura dl cuch 150
Bolp y gialuc 152
L pitl ciamorc 153
L prim y l'ultim bani 154
Scibla mo n iëde 156
Tone maladët 157
La storia de Tone 158
La pënia 160
Lecurdanza 161
L maester strion 162
L gardon y i tieres dl bosch 164
La storia dl camel da fundamënt 166
La storia dla gialina y dl auto 167
Bera Salim 168
L morch y la puera familia 169
Toni y i schi 171
ABC da rì 174
A jì a marcià 175
I mac dai scioldi 176
La storia de n vedl y de si musciat 179
Lijëndes
La funtana de Puntives 184
La storia dl Lech Sant 185
L grof da Sacun 186
Lijënda dl ziplé 188
La Val dala Saliëries 190
L'orch dl Balest 193
Di Salvans y dla Cristanes 194
L Salvan de Puntives 195
La ciajarina de Cuca 197
L ciavalier y l dragon 201
Rë Laurin 204
Ora dla vita de uni di
Goran 208
Ivo sà for dut miec 210
Giatà da tlupé sù 211
Mutons amalei y handicapei conta 212
No bandieres, ma jënt 215
Cialan sëura la sief ora 216
Viva l sport 219
Ie é tëma 220
Peter abina adum tëmp 221
Sëura pensier 224
La copa dl nëine 225
I doi frédesc 226
Giuani da Bula y i analfabec 227
La scola à scumencià
L bel instà ie s´ën finà,
la scola à inò scumencià.
Bele daduman sun streda
vëijen de mutons na gran tlapeda.
Cun la purga da n bel culëur,
scumënci s´ën d'autonn si lëur.
A velch ti savëssel plu bel a sauté,
a fé damat cun l palé.
D'autri se la rij biei cuntënc,
ajache i vëija si cumpanies duc canc.
L ti sà bel a sté deberiëda y mparé,
a fé conc, liejer y dessenië.
Carla Lezuo Kostner
Autonn
La coa sota nosc tët ie tralasceda,
la ciauda sajon dl instà ie passeda.
L bedoi pra nosta cësa ie pa bel,
l luna tl surëdl sciche d'or, dut ghiël.
L'aier te nosc verzon à n guant de marueia,
rossa, vërda y cuecena ie si fueia.
L ciel sëura mé ie sarëinn y tler,
la nibla blancia semea na berca sul mer.
Mi julon l vënt auza s´ën su,
l scassa via y ca y su y ju.
Lasce dò la corda y sauté ora per pra,
fin che vën la frëscia sëira docà.
Carla Lezuo Kostner
Marcià de Segra Sacun
Su y ju per l marcià,
trëi iëdesc sons passà.
La streda plëina de jënt,
nia mésun ruvé inant!
Svaië, marciadé,
sburdlé y cighé,
cumpré y purvé,
rujené y maië.
Landes y bèrbesc cun l guant da bacan,
jëunes y jëuni cun pëires tla man.
Cun pitli sul brac pèresc y umans,
cun popes y auti mutons y mutans.
Roba assé iel sui stonc da udëi,
chëi che uel cialé a dut ne finëss mei.
Cësc´ y cestons, condles y brëntes,
massarìa, oles, scudeles depëntes.
Linzuei per liec, suiamans y berdons,
scapins y ciauzes per granc y mutons,
roces, ciamëijes, sbetri y breies,
cazines, ciapiei, ëures y gherneies.
Per chëi che pënsa bele a jì a durmì
iel liec y madroc da se n sté bon saurì.
Per chëi plu gulëusc roba dëucia assé,
per de tei mëndri de biei juesc da se tripé.
Chëi che ulëssa pò vëncer n bel vadel
n pulerin, na biescia o magari n purcel,
muessa mé avëi fertuna a ndeviné,
dut l'ann cërn puderài pò maië.
Chi po pa mo dì che l marcià ne vel plu nìa?
A chëi ti diji pa bën mo la mia!
Propi bel a marcià me àl sapù,
nce sce ne é no ndevinà y no venciù.
Carla Lezuo Kostner
A rubé reves
D'autonn canche l scumëncia la scola, fossa nce i reves bele granc; ma l ne ie plu degun ciamps te Gherdëina.
Pludagiut ova bën uni paur n ciamp de reves. Nëus sculeies savan pa avisa, ulache l chersciova i miëures. Te fuia ans ënghe duc na craza de lën, che se an ziplà nstësc, per i crazé. I reves se petlans o - me dëude mo a l dì - jan a i rubé. L semiova propi che ntlëuta fóssel la usanza de jì a rubé reves, y nëus mutons fajan méfun do ai autri zënza pensé.
Spën uei ve cunté coche la nes fova jita n iëde. Te ciamp de bera Piere chersciòvel i miëur reves; i fova bon dëuces y da ega. A jì a cësa do scola sautans datrai via te ciamp a se n zaré òra n valguni. La visces smacans méfun nzaul y i reves s'ascundans te purga; mpede la purga ans ntlëuta n flucion. A jì a cësa s'i maians pò cun na drëta sëur.
Ma n iëde nes fòvela jita n pue da gial: bera Piere se ova ascundù do na siena che fova sun ëur de ciamp a aspité che i sculeies passëss. N mi cumpani y ie son nce ndrë via te ciamp. Canche an bele na man de reves, fier l paur do la siena ora y do n doi sbalc àl abinà mi cumpani pra n brac. Ne assan mei ratà che bera Piere fosse mo tan asvelt, scebën che l ova bele i ciavëi grijes.
"Aha, s´ën éi pa mpo abinà chisc pitli lèresc dai reves!" dìjel, "perdrët ve meritessais n drë petlcul, ma ncuei uei mo ve la cunté sù n pue." "Cialëde" dìjel cun usc plu bonacia, "i reves ie perdrët miei. A mi me costi scialdi fadìa y scioldi. Vo ne ëis deguna rejon de me i rubé. Ie i adrove a fé craut y a vejelé l purcel. Pò ... , la ne se trata nia tan de chëi valgun reves che maiëis, ma mo deplù nen ciautinëis jù a sauté ora per ciamp y la visces me scirmëis dlonch ncantëur. Ie posse pò jì a me les restlé adum. Messëis bën capì che chësc ie n dann per mé." Nëus doi mutons arbassan bel plan l cë. Pò rejónel inant: "Ma ie posse ve n scinché n valguni, sce uniëis a perië bel."
"Prëibel, nes dajëis'a n valgun reves?" damandi ie debota. "Sci", respuendel, "tulëven me mo n valguni, ma metëde la visces bel adum te piz de ciamp. Sce uniëis cun bela maniera ve n dajeréi for, ma rubé ne me i lasci nia."
Nëus on rengrazià y son jic bel plan a cësa. I reves se ons lavà pra ruf - ntlëuta fova l'ega mo nëta da pudëi bever - i on ciulei adum cun la codes y i purtan bel da uem tla man; ne an nia drëde se i ascuender.
La dumënia do pra marënda dij mi pere s' la rijan: "Ne t'es nia cuntà coche la ve ie jita en vënderdi a ulëi jì a rubé reves?" Sambën che bera Piere ti l'ova cunteda a jì a mëssa.
Chësta esperiënza se ans metù drët bën do na urëdla.
Nota sun la cultivazion di reves
A mez agost unìvel sejelà la siëla y debota lessù puòven ntëur l ciamp y n senova craut (reves). Canche l univa pò d'autonn i prim frëic, fòvel ëura de tré craut. N fajova te ciamp grums dai reves y grums dai passli. I reves univa pò desviscei y purtei te ciulé. N fajova limpea nce pizaculi da maië pra la bales. L craut fat cun mez reves y mez capusc ie scialdi bon. I passli metòven sun palancin a secë. Nsci deventòvel tercin che univa pò cuet al purcel.
Duc i mutons ova gën i reves, ma n messova mëter verda de ne n maië no de massa, scenó fajovi si fazion de nuet te liet.
Paroles: la craza: sciadon de lën da crazé reves
tré craut: zaré òra i reves
passli: pitli reves
Regules di paures:
Gotes de jené, la manëces a pué.
A chëi che va ora per pra,
dëssen ti dé d'autonn n pan y d'ansciuda de n ram.
Unissant
Luis: Ciao, Maria!
Ce bela gherlanda de ciofs sëc che te portes sun curtina!
Maria: Mi oma y mi màjera sor l'à fata inier cun dascia, putes y ciofs sëc. Ie la porte s´ën sun fossa de mi nëine, che ie mort dan n valgun mënsc.
Luis: Y ie é anjinià chësc cëir da mëter sun fossa de bera Spepl, nosc ujin. Ël ie mort l'ann passà. Ie me lecorde mo drët bën d'ël. L fova tan valënt cun mé! For òvel te fuia n bigul o na ciculata da me dé. Cëla, s´ën vën Elisabeth.
Elisabeth: Possi pa unì cun vo?
Ie é tlo na bela gherlanda de putes cun n cëir leprò.
Chësta ie per nosta l'ava. Ëila ie bele morta dan n grum de ani. Ie ne l'é nianca cunesciuda, ma mi pere me conta datrai d'ëila.
Ël dij che la fova for de bona ueia, nce canche la fova drët stancia. Zeche sun fossa per Unissant se merìtela bën, nsci sëntela che ne l'on nia desmincëda.
Maria: Sce pënse a mi nëine, l me vën belau da bradlé. L me desplej che ël ne ie nia plu pra nëus. L ova tan na gran paziënza cun mé y me cuntova de bela stories da zacan.
Luis: Ma savëis'a che n di ruvons'a bën inò adum duc canc. Gejù nes à pu dit che ressusciteron sciche ël. L sarà na gran festa.
Elisabeth: Sciche d'ansciuda. Udëis'a che i lëns ie s´ën duc sëc y biei rosc y la gran dumbrìes dloncora? L semea dut mort, zënza vita. Ma pona d'ansciuda crëscel inò i ciofs, i prei devënta vërc, i lëns giata pleces nueves. L scumëncia na vita nueva!
Maria: Te es rejon. La mort ie sciche l'inviërn, ma savon che l unirà dopro l'ansciuda.
Luis: Spën, fajon mé sù beles la fosses de nosc defonc y dijon mo na urazion per ëi!
La blava te Gherdëina
I biei ciamps de blava te Gherdëina ie mé plutosc n lecort. L nen ie bën mo tlo y iló vel' un, ma bën de puecia mpurtanza. Ti ciamps te nosta valeda dan da 50 ani y plu unìvel senà siëla, orde, avëina y puech selin. La blava plu trata te Gherdëina fova zënzauter la siëla y l'orde. Cun la siëla fajòven y n fej mo al didancuei te vel' luech l pan, l'orde adurvòven a fé bales, panicia y papaciuei. Orde univa nce datrai baratà sun furmenton cun paures da oradecà.
La siëla senòven per l plu bele da d'autonn. L mëns de merz, canche l fova mo bëndebò de nëif ti ciamps, unìvel ntarenà cun cënder o tiëra per fé dleghé plu prësc la nëif, acioche la pitla plantes ne uniss nia safuiëdes dala tiëra che spënj. Bel iel a udëi crëscer la siëla, longia longia y bel ndrëta, tant da pudëi se ascuender danterite. Te vel' ciamp chersciòvel cun la siëla nce l ruselon, che messova unì trat òra adëura assé.
N ti cialova gën ala bela blava che dal vënt, dala plueia se pundova jù. N bel di, canche la spies fova madures, univa l paur cun la sejeladrësses a sejelé y a fé la manes. Chëstes univa liëdes y cuncedes sù a suië y secë en forma de mudli. Canche les fova sëces, les purtòven cun la fiërtles o n les menova te tublà. Sce les ne fova mo nia suiëdes òra assé, les cunciovi òra sun tibles ti palancins, pò les flelòven. I graniei univa pò netei dala paia cun l mulin dal vënt. La blava univa pò purteda da velch dal muliné, d'autri la majenova nstësc. I mulins univa menei dal'ega. Sa Bula nen fòvel menadrë cater de tei mulins. La farina che univa òra ciariòven ti foi y i tamejons ti sac. Spën fova la farina anjiniëda per fé l bon pan y per cujiné, i tamejons per vejelé l bestiam.
Flelé
Ce bel che l ie a udëi n tublà cun i palancins plëns de manes a sëch. Y l paur cuntënt se mpënsa: "Spën ons inò da maië per n ann", y dij a si plu vedl mut Tone: "Chëst'ena che vën, dan che l scumënce la scoles, ulons flelé; nsci po Paul auté la manes."
Tla ujinanza abìnel adum mo cater persones a judé, ajache l uel mpo flelé a sies.
Pum-pa-ta-pum-pum-pum, àuden flelan bel te batuda te de plu tublei. "Canche n aud flelan, ie méfun l'instà finà", dijova chëi da zacan.
Per l di destinà anjinia cà l paur i fliei, scoa l'ea y mët ìte la manes: doi risses da sëidesc, en maniera che la spies cële adum. Da duman, do gusté, scumenci a flelé. Tl prim vala bën mo n pue a pe zot, ma bel plan ruvi bën ite tla drëta batuda, che l ie propi bel a scuté sù. Paul muessa auté la manes. Chël ie n rie lëur; la va de se spazé, ajache i fleladëures va debota su y ju per ea. L muessa cialé de ne se giapé de n flel ju per l cë ... y stuep pol ënghe se dlutì assé.
Canche i nen à flelà n'ea, vàla de tò sù l stram, de f´é de gran sturzons limpea y paré i graniei da na pert su per paladina.
Nsci n fleli n'ea ndolautra, un n di la siëla y l di do l'orde.
"Ce bel rone de blava!" dij un di fleladëures, "l n dà belau ca n trënta ste". "Ulon pa udëi s´ën, canche aron vintlà", respuend l paur, "vie a judé a purté òra l mulin dal vënt!" Canche l ie t'ea, scumëncia un a mené che la slaternea mé nsci. L paur jeta ìte ntant i graniei. L mulin sofla do ora na nibla de stuep, paia, restes y strams. La blava, che ie plu pesocia, toma bela nëta sotora.
N ste ndolauter vën purtà te ercia. Plu tert menerà pò l paur la blava te mulin a majené.
Flelé fova n rie lëur ajache n ne pudova nia lascé dò canche i braces fajova mel.
Sce na grupa se sentiva drët bona de flelé, pò jìvela a mesanuet a n flelé n'ea che l rundeniva tres dut l luech tl chiet dla nuet. Ma sce i falova vel' colp univi pa pò danz cuienei la dumënia do sun plaza.
Paroles: la paladina: l parëi de brëies
vintlé: lascé passé i graniei tres l mulin dal vënt
l'ercia: l gran cassabanch da mëter ìte la blava
n ste: 22 kg
L mulin da zacan
Ti mulins da zacan unìvel majenà di y nuet. A durmì te mulin messòven mpermò se usé ajache l fova na gran fuera. Ma l muliné durmiva bën mpo. Canche l mulin jiva a uet sunova na ciampanela per l descedé. L univa pò metù sù d'autra blava. De tei mutons purtova gën la spëisa ai mulineies y stajova ëures alalongia a cialé prò al mulin.
L ie nce suzedù che vel' un univa de nuet a i tò vìa l'ega ntan che l muliné durmiva. N ulova n pue l sciaché. Ma l ne se dessenova pa nia. L savova che l se tratova de matades de de tei mutons che jiva ncantëur de nuet mpede durmì.
Ce bel a fé pan!
Zacan, canche i paures se zidlova mo nstësc la blava, se fajovi nce nstësc l pan.
Ce bën sëura che sta n tel fëur da pan pra na cësa da paur.
I lëures dedora ie finei; na tel' brija de nëif cuer i prei. La lënia de lèresc ie sëcia. Trëi sciomes de farina ie anjiniëdes.
"Duman scumencions a fé pan" dij l pere. L'oma anjinia cà la massarìa: la paneies, la pezes da pan, l panaruel y va a cumpré sel, anes, ciaruel, cifl y pò mo fighes y ua passua da mëter tla fuiaces. Pò vàla a sciaudé dassënn la stua, acioche la pasta leve bel. Duta la stua vën anjiniëda cà a fé pan: la paneies ntëur fëur y ta mesa stua sun n banch l mutré da fé la pasta. L pere la mescëida cun si gran braces stersc. A si pitl Rudi ti sàl bel a cialé prò; ma uni tant muessel ti suië l suà ju dl fruent, scenó tumëssa la gotes tla pasta. Mpasté ie n lëur de fadìa.
Ntan che la pasta leva, va l pere a mpië te fëur da pan. Canche la pasta ie leveda, fej l'oma ora i pans: la tol na man de pasta al iëde, ti dà l mëudl de n pan y l mët sun panea a levé. Sotite ti àla bele dant metù na peza che la à curì cun tamejons, acioche i pans ne tache nia sun peza.
Do n doi ëura ie l fëur sciaudà ìte y la lënia brujeda jù. Spën vëniel fat l lëur che ti plej l plu a de tei mutons: tré òra de fëur. L pere tol n redabl y pera òra duta la bronzes. Pò tòlel la vedla y scoa òra mo drët bel nët l fëur. L ie tan fiërs che la vedla se mpëia y Rudi po jì a la destudé; chël ti sà bel.
Spën mpermò vëniel metù ìte i pans a cuejer cun na pela da n tel mane drët lonch. Te fëur àl lerch n trënta pans. Canche l pere i tol òra sun na mëisa, iel tlo Rudi che scoa jù i tamejons cun n bëusc y i porta ora en porte a desferdé. Datrai se brùjel bën n pue i dëic a fé chësc lëur.
L'oma tol cà n tel pan, l crëpa a mez jù y dij: "A udëi sce l ie garatà." Duc n cërcia n tòch. "Mm, na bona sëur àl." "Drët bel levà y bel rëudl iel!" "Chësc ne devënta dessegur de no da chëut." Nsci rejoni dl pan frësch.
L'oma n chier òra n valguni de biei y dij a Rudi: "Va tu cun la pucia; porti ai ujins da ciarcë!" Chël fej Rudi drët gën; l cëla segur ora velch da gulusé.
Pò va l lëur inò inant. Canche l pan ie desferdà, l porti su sotët y l mët sui pënesc a secë.
Nsci feji mo n doi partides de pan, nfin che i nen à assé per dut l'inviërn.
Cun l'ultima pasta fej l'oma mo n valguna de bona fuiaces y nioch da fëur; chëi ie pa mpermò boni.
Paroles:
l mutré: na gran cassa de lën te chëla che l vën mpastà
i tamejons: la stlofes di graniei che vën òra dlongia la farina a majené
la vedla: de tei berdons tachei sun na stangia longia
l pan da chëut: pan nia levà y deventà dur sciche n os
L nëif
L nëif, ce bel, l nëif!
Floc daujin y dalonc.
Coche i toma y bala
ju dal ciel sun fonz.

Ma, tan bel che i l'à,
ëi jola y se raida,
se pëia y fluternea;
l vënt sofla dala legrëza.
Y do n viac lonch y lesier,
se sënti bel achiet
sui tëc y sula stredes
y mo nce sun ti nés.
Ilke Senoner
L'inviërn, sajon ria per i tieres
L ie inò unì l'inviërn. L vënt frëit dl nord scibla sëura mont y val y fërma l sanch tla vëines. Spën iel bel a sté te stua daujin al furnel bon ciaut. Mo mei ne me éi dejidrà chësc tan gën, sciche canche fove tla cësa dl nëine, n spion dal bosch, che fajova bele da giut incà cun lezitënza y amor si servisc.
Ntan che dedora dan funestra l gran frëit pèr de stlinderné lieji n liber o feje bele proiec de jites per l'instà che unirà.
Te n iëde romp l nëine l chiet: "Piere, vie cun mé ju pra ruf. Dan trëi dis éi udù iló n valguna auces salveres. Muesse cialé dò coche les suporta chësc frëit. Oradechël uei ti purté n pue de vejeladura. Povester possi fé scuté si fam, almanco per n valgun' ëura."
Ie me tole sëura i ciauzei pesoc y l mantel de lëuden, me tire jù la cazina de lana sëura la urëdles y vede cun l nëine ora tl frëit. Sun i lëns y la sienes se àl sentà sëura la cisara. L surëdl se à magià cun fadìa na pitla locia tl nibl. Nzaul gracenea na rama. Zënza dì na parola ciavatons un do l'auter tres la nëif auta. Canche ruvon ora dl bosch, che tën sù n pue l vënt, nes fier chësc ancontra cun forza, zera pra nosc mantiei y me scibla tla urëdles dlacedes. Ie scumënce a sauté per me sciaudé n puech. L nëine me vën dò fladan. Si berba y la cieves ie mé plu un n tòch de dlacia. Pona se fermons sota n puent. Deguna aucia salvera ne n'ie da spië. Povester àles mpo giatà nzaul na luegia da pudëi sté. L nëine y ie fajon cun i ciauzei n busc tla nëif y meton ìte la vejeladura. Damande: "La giateràles pa?" Ma l nëine auza per resposta me la sciables.
"Spën ti vàla bona ai iërmes, ai pësc, ai croc y a d'autri tieres che possa durmì te chësta sajon sota la nëif y la dlacia", dij l nëine canche son ruvei ndëur tl bosch. Ie cinie mé y me giaude dl liet de flaura che la seniëura "Holle" à sparpanià òra sëura n ciamp de orde.
Te n iëde se fërma l nëine y dij: "Tlo, cëla!" L vedl spion dal bosch mostra sun n tlap de corves sentei mpralauter. Si bur cra-cra se auza belau da se sgricé tl'aria sarëina. Y for d'autri jola adalerch y fej cumpëida cun i prims.
Curiëus ti vedi dò al nëine. Ma chësc tlupa sù n tòch de nëif dlaceda y l smaca via a chëi uciei fosc. Mé ngërt y se la bruntlan auzi l'eles y se ncrama. Do puec vares sons sul luech. Stare sciche na brëia gëj n pitl liever tla nëif. L'inviërn uel si tribut. Ma la sgrinfles taiëntes y i bec dures di corves ne fova nia stac boni de zaré en tòc l pitl tier.
"La fam fej mel. Dài, Piere, sauta y porta cà n gran sas!" cumanda l nëine. Te na nëidia iló daujin balanzi n sas ora dla nëif y l berdole nchin pra l liever dlacià. L nëine à nfintant mpià n pitl fuech y s´ën sciàudel l sas. Pona desdlàcel l liever y l mët sul sas ciaut, acioche l sibe adatà per cëif ai uciei.
L nëine savova for co fé y l judova i tieres, ulache l pudova. Ie l'amirove, ajache nce te chësc di frëit de jené àl abù la vënta sul inviërn zënza misericordia.
Ciantia dl Avënt
L'Avënt ie bele tlo y tosc iel Nadel!
Che l porte fertuna y dut l bel!
A duc te chësta cësa
la pesc y la union;
ne ëise tan prëscia
y ulëve drët bon.
Na stua bona ciauda
cun n mur y n bon fëur,
n liet plën de flaura
pò sëis da seniëur.
Na dredia de mëndri
de bona custion,
y che ëise te stala
l bestiam sann y nton.
Che l'ercia de blava
sibe for mplenida
y n pëne de pan
ve straverde da fam.
Che ëise assé spëisa
daniëura sun mëisa
y plën l ciulin
y n barijel de bon vin.
Che ciamp y puscion
porte truep y bon frut,
cuncoi te verzon
da fé crëscer dl dut.
Che dutor sibes, scultëur
bacan o depentëur,
che al lëur l Devin
te debe n bon fin,
y che l ne ve mance
y mei ne ve stance;
lessù benedescion
dal Bel Die perions.
Che ne ëise tan cruzies
y mei ciarestìa,
cun chisc bon pensieres
lascënes finé vìa.
Sce sëis per nes dé velch
dajënes debota
che ulon jì a cianté
mo dan n'autra porta.
L'Avënt ie bele tlo y tosc iel Nadel!
Che l porte fertuna y dut l bel!
Zacan, canche l univa San Miculau
L di de San Miculau fova bele dagiut de gran mpurtanza. Bele giut danora unìvel rujenà y cuntà de chësc avenimënt ai mutons, se ncunfertan y se teman tl medem tëmp. N chël di che San Miculau univa, dijova l'oma ntëur mesdì: "Spën passeràl bele sula nibles dl ciel sëura Cuca ju." Y nëus ti la cherdan. Domesdì unians debota da scola. Dala cinch da sëira ne udòven plu feter degun mut sun streda o che se ëss slusà.
Dala sies fova i mutons bele do mëisa ite a aspité San Miculau; l'oma s´arova la porta. Pra uni pitla fuera che n audiva cialans bele cà n pue spévesc. Canche San Miculau smazova cun l martel pra porta y nëus audian la ciampaneles dl malan metans man de zitré. L'oma jiva a lascé ìte San Miculau. I malans messova ntant sté te porte. San Miculau univa ìte cun gran maiestà, na cazina da vëscul sul cë. Sun lim de usc messòvel se plië per pudëi ìte. Te una na man òvel l fust da vëscul, tl'autra n gran liber y sanc da spartì òra. Do ël univa ìte n bel angiul furnì a blanch, i ciavëi lonc che tumova ju per la sciables, n slair ju per l mus y n diadem sul cë. Propi da paravis! Tla man tenìvel n cëst cun d'uni sort de roba da spartì òra.
San Miculau univa ca pra mëisa y saludova: "Sibe laudà Gejù Crist!" Pona scumenciòvel a damandé òra la dutrina. I pitli messova fé l sëni dla santa crëusc, i granc messova dì sù l crëidum, la sies cosses, i diesc cumandamënc. Nëus levan sù y dijan sù cun la mans auzedes y cun na drëta devozion. Dopro damandova San Miculau al'oma coche se an cumpurtà via per l'ann. Fan bën dassënn grams ajache datrai ne sunova la storia nia tan bën. "Jì a loter", dijova l'oma, "ulghé puech, strité y ne dì nia tan gën padenostri."
San Miculau nes amuniva y dijova che messon ulghé al pere y al'oma y purvé de ti fé legrëza, sce ulon n di o l'auter ruvé sun paravis. L'oma jiva pona a lascé ìte i malans. O ce spavënt! Chëi univa danz ìte cun na drëta tiota y trajova la ciadëines via per fonz. L fova nce de tei che ova fuech tla bocia. Doi purtova n gran ceston. Da iló ora audìven bradlan n pitl mut, che cherdova l'oma. Chël nes fajova danz mprescion. Un n malan scirmova ite per mëisa na gran rueta, n auter purvova de abiné n tel mut che fova do mëisa ite. Spën scumenciova duc a bradlé.
San Miculau parova jù cun la mans y ciaciova i malans da usc ora. Ce cuntënc che nëus fan! Ntant ova l'angiul spartì òra la scincondes: cuces, mëiles, fighes, n San Miculau de zucher, n rispl, n grifl da scrì sun tofla, cudejiei de scola, datrai mo zeche da fé damat. Nëus fan bën tan cuntënc a udëi de tel' bela roba, l nes univa dant che dut tufëss da paravis.
San Miculau nes amuniva mo n iëde de vester valënc, scenó fóssel inò unì te otodì. L'oma ova mé drëde tachelné pra viere. Cun l salut "Sibe laudà Gejù Crist" jìvel da porta ora per jì te n'autra cësa.
Samont a fën
Uni paur à pra si mesc mo n pra da mont; chël toca propi leprò. L'inviërn fova zacan l tëmp da jì samont a fën. Co passova pa n tel di?
Bele dala cater daduman levova l paur, tlamónsel bera Spepl, a vejelé l ciaval. N ciaval à n doi ëura da maië, ajache l ne rumiëia nia.
L di da jì a fën ie sfadiëus y perchël vàla de maië vel' de drët da gusté: n valgun taieresc de papaciuei y ribl de furmenton leprò. Bera Spepl fej nce unì pea si mut Bruno de n 12 ani a judé a ciarië. L à damandà l maéster sce l po sté n di ora de scola perchël. Pò vën mo pea l'ujin cun la luesa da corni. Bera Spepl va pa pò bën a reter.
"Pere, ncuei iel pa frëit!" dij l mut dan pië vìa. "Es'a bën puchenà ìte la boza dal'ega de vita y n bel tòch de ciociul?"
"Ah, chël bën!" respuend l pere.
Pò se toli sëura i calzons, ficia sëura l ciaval, ciola mo la luesa sun palanch y pò pëii su per Mastlé.
A jì da Runcaudie ite pìcela bën drë ala diaula, ma sun Mastlé dàl pò bele surëdl. L ie na bona giama de nëif y ajache i ie i prims, muessi se fé streda. Dan tublà nen iel ënghe n drë gordl y chël muessi mo palé demez per pudëi giaurì la porta. N iëde vëniel ciarià l ciar y dopro la luesa. Per ti dé n bel mëudl, mëten i cianciei dales pertes dl palanch. N doi smaca ìte l fën y un sta sun ciar a tucë.
Zacan fajòven mo de biei ciars; al didancuei vëniel mé plu fat bel aslune na cëria de linzuei.
Canche i ciars ie pò bën liëi ìte cun ciabli, cordes y fumes, se sënti mo n pue dan medel te surëdl, paussa y se maia pandalanuef. L ciaval giapa n'opa de bon fën da mont. Ntant s' la conti y ti cëla ai biei crëps ntëur via.
Canche i ie paussei òra, fici sëura y pëia jù: dancà l ciaval cun l ciar y pò la luesa da corni. A jì juvier muessa duta doi lueses s´aré ìte cun ciadëines stersces, scenó menëssela demassa.
Ntëur la doi ruvi pò bele a cësa. I furnea t'ea y desc´ëria. Pò vài a marënda. L'oma à cujinà na bona panicia cun bales, cërn sfumiëda cun craut y per dadedò fanziëutes da ciot.
"Nsci iel bën bel a jì a fën", dij l'ujin ntan marënda, "ma te lecordes'a l'ann passà, sciche l buiova y ce dlaceda che s'an dat?" "Eh, chël ne me desminceréi mei plu", respuend bera Spepl, "ma da burt tëmp no ne pirons plu via a jì a fën."
Paroles: l luson y l palanch: massarìa da ciaval
l ciabl: na corda curta de pel
la fum: na corda longia de pel
l ciar: la cëria de fën
La popa de Imelda
Imelda vivova cun si genitors y si pitli frédesc te n pitl paésc sun na mont. Si cësa fova dalonc dala dlieja, amez ala pastures y al bosch. L pere de Imelda teniva n valguna cëures per l lat y per la cërn y oradechël se davaniòvel l viver cun turné y mëter adum de tel' pitla figures de lën. L'oma pò les depenjova y jiva a les vënder. Tl paésc fóssel bën stat na berstot, te chëla che l univa fat figures ala ngrossa y sambën plu a bonmarcià y l pere ëss bën giatà da lëur iló, ma dala viëra ti fóvel restà la giama lëisa y ël ne se mbastova nia plu l'am de jì chël tòch lonch de streda che l fova danter si cësa y l lauratuere. Nce i uedli òvel for plu y plu stlec, povester ajache l ova laurà massa de nuet y mo pra na stleta lum. Davìa che tla fabrich cumpròven la popes plu a bon priesc, ti manciòvel suvënz l lëur y la stënta fova ruveda te si cësa.
L'inviërn fova bele dan porta. Nadel, la festa che porta tan de legrëza a duc, univa plu y plu daujin. Ma i genitors de Imelda ne ova nia dlaurela y l muet de pensé a cumpré velch per Nadel a si pitli. Propi s´ën ovi giapà da fé n valguna desëines de figures y i laurova dassënn per les fé drët beles y les finé prësc a na moda da pudëi se davanië almanco tant da paië jù per Nadel i debic che i ova tla butëiga dl luech. Una na figura, na popa, ti fova garateda dastramp bën; l semiova che la rijëss cun si biei uedli brums y da ulëibon. Ce bela che la ti savova a Imelda! La pudova n pue se la tò sul brac y la nané metan drët a verda de no la reviné. Tan gën che la se l'ëss tenida, ma la savova bën che tati y mami ova de bujën de scioldi y messova la vënder. Imelda pensova suvënz: "Chi giaterà pa mei chësta bela popa? L'arài pa bën gën?"Pò s'àla mpensà de fé velch acioche la ti vede bën bona ala popa. Ëila à tëut cà n papier y à scrit lessù: "Tu che te giates da Nadel chësta bela popa, lecòrdete de l'avëi drët gën. Ses'a, mi pere l'à fata cun gran fadìa y ël à s´ën tan mel ai uedli. Nëus assan tan gën sce Gejù Bambin variss si uedli y se purtëss mo zeche; y sce tati ëss deplù scioldi, pò pudëssi me tenì la popa. Chetù che tu l'arés gën? Y la nanes coche ie é fat? Imelda." Chësta lëtra àla metù te scatula sota la bela popa ite, acioche deguni ne l'ëss ududa.
L di do ie l'oma jita a vënder. Te butëiga dala roba da fé damat te zità ovi scialdi da lëur. Iust despuchenova òra anda Maria, che vendova te chëla butëiga, de tel' figures ora de na cassa che fova ruveda adalerch y les cunciova vìa da vënder sun na curona. Canche la tol òra la popa vëijela n papier bel lubrì adum japé de scatula. La l gëura sù y liej. Dopro ne iela plu bona de avëi l pensier pra l lëur. Ëila à ënghe a cësa na pitla muta y chëla n'à nia mé roba da fé damat assé, ma nce zënza dut chël che la uel. Y tlo iel mo tan na puera pitla!
Anda Maria pënsa: "A Imelda y si familia muessel unì judà. Ma co fe?" La damanda al marciadënt da chi che ël à cumprà la popes. Nsci vëniela al savëi l'inuem dl pere y dl'oma de Imelda. Anda Maria se spaza a jì a cumpré n gran fagot de roba da maië y da furnì, y sëuravìa mëtela la popa y na lëtra cun scioldi laìte. Pò ti féjela scrì a si pitla Erna: "A Imelda! Ajache te es tan gën la popa, à mi mami dit che tu dësses l'avëi. La roba da maië y l guant ie per vo, per la festa de Nadel, y i scioldi ie per l dutor che dëss judé a varì i uedli de ti pere. Canche l ie bel tëmp d'instà unions povester a ve crì.
De biei saluc, Erna."
La marueia te cësa de Imelda, canche l ie ruvà adalerch l gran pachetl, pudëis vo duc se mpensé.
Maria y Ujep chier albiërch
Maria y Ujep: Nëus union da Nazareth y tachelnon pra Vosc purton. Bon ost, gëura, gëura y lascia ìte doi pueresc che chier na pitla majon.
1. ost: Ëis'a scioldi? Per puera jënt ne n'éi deguna lerch; jide mé nzaul d'auter a crì albiërch!
Maria y Ujep: Nëus union da dalonc caprò; ëis'a Vo mo n liet uet? Nëus Ve son gra, ma de paië ne ons nia l muet.
2. ost: Sce ne ëis degun scioldi, pò jìven mé; ie ne n'é nia lerch per doi pëtleri tlo da mé.
Maria y Ujep: Nëus son tan stanc y on tan frëit; giauride la porta, bona jënt.
3. ost: Chi iel pa tlo da chëst'ëura? Ie é dut plën en chësta sëira.
Maria y Ujep: L viac da Nazareth a Bétlem fova lonch y burt. Ulon mé na pitla lerch per na nuet.
4. ost: Per Vo ne n'éi degun liet te mi ustarìa. Jide mé a ti damandé al ujin, chël che sta cavìa.
Maria y Ujep: Oh, bon ujin, Te perion tan bel, gëura che prësc saràl Nadel.
5. ost: Ie ne posse ënghedenó ve judé; l me sà bën sciot; tlo a Bétlem iel fulestieres blot.
Maria y Ujep: L ie tan tert, duc nes manda demez; cun degun scioldi ne rùven inió permez.
5. ost: L ie mé lerch cavìa te stala; l ie mé n pue de fën, ma povester vàla.
Angiul: Iló, te ch'la stala, tan pitla y puera, iel nasciù en chëla nuet Gejù Bambin y na gran stëila linëusa lunova sëura dut l mond.
1. paster: Ncuei iel na bela nuet y chiet iel sëura dut; i pastri dorm bon saurì, mé ie ne posse nia durmì. Sula biesces iel da cialé, per chël sons bon assé. (L svanidlea.) Uh, ce suenn che l me vën, ponder me pondi pa gën. (L se pond.)
Angiul: Spepl, Spepl!
1. paster: Chi me à pa s´ën cherdà? Me ove iust ndurmenzà! (Cëla ncantëur) Ma ce linëus che l ie sëura dut, l ie mpermò mesanuet! (L vëija l'angiul y se spiërd.) Spën me éi pa sperdù! Ma chi ies'a tu?
Angiul: N angiul sons ie, mandà dal Bon Die. Na bela nuvela uei te dì, che ne suzed pa nia uni di. Te na stala a Bétlem iel nasciù a mesanuet l Bambin Gejù; chërd i autri y jide a l'udëi; si benedescion puderëis avëi.
Gejù Bambin
N ueia de Nadel da sëira jiva ora per l bosch n tel pitl mut dut gram y sprigulà. L se trajova dò n pitl piciuel de pëc. Franzl, nsci se tlamòvel, ova judà a taië lëns da Nadel y ova messù nen purté un te na cësa da na pert ora. Ntant fòvel unì scur y nsci òvel falà jù streda y s´ën ne savòvel plu da jì a cësa.
L frëit fova taiënt. L pitl, furnì drët melamënter, zitrova sciche na fueia. Cazina ne n òvel deguna. La urëdles fova bela dlacedes. Dut descunsulà àl scumencià a bradlé y la gotes ti dlaciova sul mus. Franzl se sentiva tan sëul y tralascià, l minova bele de messëi murì. Te n iëde àl udù na lum. Scì, l fova na lum de na cësa! L pitl s'à fat ardimënt y à scumencià a sauté de viërs dla lum. L linëus deventova for majer y majer. Franzl ie ruvà daujin ala cësa y à cucà da viere ite. Sun mëisa fòvel n bel lën fat sù cun n grum de cëiresc. Ntëur mëisa fòvel n pere y na oma cun de tei pitli mutons dut cuntënc che ti cialova al lën.
Franzl cunscidrova y cunscidrova. Si uedli deventova for plu y plu granc dala marueia. Dedite s'ovi jenudlà jù dant ala cripl y periova. Spën ne sentìvel nianca plu frëit. L pensova a cësa. Si oma l'aspitova dessegur y povester jìvela a l crì. Ntan che l fajova chisc pensieres, ti unìvel jù de tel' gran légrimes. A ulëi les suië vìa, àl petà cun la rames dl piciuel te viere. I mutons dedite s'à sperdù y à cialà da chëla pert.
"Ie é udù Gejù Bambin!" à svaià un di mutons. "L ova n tel lën sciche nëus!" Spën sauti duc ora dan porta y vëij l puere Franzl. Ëi minova che l foss Gejù Bambin y perchël l'ài acumpanià te stua.
Tl linëus ài mpermò udù che l fova mé n tel puere mut sprigulà y melciafià y nsci ulovi inò l paré dedora, ma l pere à dit: "Ne savëis'a nia che nce Gejù ie nasciù tan puere?" I mutons ie inò jic daujin al pitl Franzl, l'à lascià senté jù, ti à dà da maië y da bever y ti à purtà guant bon ciaut. L puere mut fova dut cuntënt, l ti savova tan bel a vester te chësta bona familia. Do n struf, canche l se ova sciaudà ìte sciche l toca, àl dit che l messova jì a cësa. I mutons l'à saludà y l pere l'à acumpanià n tòch y ti à mustrà la streda.
L cuer de Franzl ciantova. Ël ne ova plu deguna tëma, ne sentiva plu degun frëit, s´ën che l fova unì tëut sù tan bën da chisc mutons y che l ova pudù fé pea la legrëza dl Nadel.
Ciantia dl crì albiërch
Ncuei ulons ve lecurdé,
coche la ie unida a se l dé,
che Gejù ie nasciù te n medel
y nia coche n rë te n gran ciastel.
Na nuet sarëina y frëida assé,
n grum de jënt caprò muessa ruvé.
Bétlem, na gran zità,
ulache dut l popul vën cumpedà.
Ënghe Maria y Ujep ie ruvei,
dal viac sfadiëus iesi stanc y finei,
Maria aspieta y se stënta a jì,
Ujep uel jì a crì zeche da durmì.
Ël tachelnea pra na porta de lën,
ma deguni ne gëura, deguni ne vën.
Ël prova tlo, y prova plu invìa,
ma inió ne iel bon de abiné nìa.
Maria ie stancia y ulëssa paussé,
ma deguni te cësa ne uel i lascé.
Scioldi ne ovi danz nia n grum,
ma tant per paië, ovi bën abinà adum.
Na landa i vëija y se mëina picià,
a udëi i doi jëuni, ce ert che i stà.
Y ëila i manda ora en pastura,
ulache i pastri ie usei a fé na vita dura.
Te n medel abini n pue de stram,
ulache i possa durmì nchin daduman.
N bo y n musciat ti fej cumpanìa
y sciauda l Bambin nasciù ntëur mesanuet via.
Paroles: Ilke Senoner
Mujiga: Simon Kostner
Nadel
Persones: Vedl paster
Scimon, Tubia, David, Piere, Luca (pastri)
Mo doi pastri
Doi mutons
N angiul
Mujiga fina, drët dalonc - i pastri dorm
Ciantia: Na rojula ie flurida ...
Vedl paster: Pastrii ... pastri, lascëve cunté cie che é udù te chësta nuet.
Scimon: Cie te es'a nsemià? Plën de legrëza ie pu ti mus.
Tubia: Ti uedli luj. Conta, conta cie che te es udù!
Vedl paster: Cie che é udù ne séi s´ën nia plu da ve dì. Ie jive bel sëul ora per cuntredes desertes, nìa ne chersciòvel lonc y lerch. L ciel fova scur, curì cun de gran nibles da temëi. Mi cuer me pesova, i piesc me fajova mel, dut ntëur criva mi uedli velch che ëss pudù me renfurzé. Te n iëde se àl giaurì l ciel y n bel rai ie unì ju sula tiëra. Iló t'amez a chël desert iel chersciù sù na bela planta vërda. La chersciova y chersciova y slargiova òra si rames. Dala pleces unìvel òra n bel linëus y l lën purtova de biei fruc. Pona éi tlupà n tel frut y lessù ie mi cuer unì plu lesier y canche l'ove pò maià, éi audì tl aier n cianté fin che sunova tan bën che ne son nianca bon de splighé mi gran legrëza.
Scimon: Cie nes contes'a tu tlo de lëns de marueia! Es'a mo pensà dò a cie che te es nsemià nsëira?
Tubia: N ucel à méfun ciantà sun n lën y tu es minà de audì i angiuli dl ciel.
Vedl paster: Ne cuinëde mé nia mi paroles, la pudëss mo ve muië! Nce mi pere à n iëde semià nsci, y mi nëine à ënghe bele udù dan da truep ani tl suenn chësc bel lën.
Pitl mut: Nëine, nëine, chevó che chësc aniel ie mie? Me l'ëis pu vo scincà!
2. mut: Ma s´ën iel mie, chevó che l ie mie!
Vedl paster: Mutons, no stritëde te chësta nuet che me é nsemià vel' tan de sant. Ie ne sé cie che sënte, ma ie rate che l muessa unì zeche drët de marueia.
Pitli mutons: Eh ma nëine, nëine, ncuei rujenëis feter.
(mujiga scialdi fina)
Vedl paster: Audiëis'a s´ën inò ciantan ... ce ujes bela fines.
Scimon: Y ce linëus che n vëij da dalonc ... plu linëus che la stëiles.
Tubia: Oh! Aduron la putënza dl ciel ... Spën vëniel la fin dl mond.
(angiuli cianta)
Angiul: No ve temëde, pastri. Ie ve porte ncuei la pesc y la legrëza. Chël Bel Die ve manda l linëus. Anjiniëde duc ca vosc cuer. A Bétlem, te na stala, giaterëis n tel pitl Bambin. Ël iluminea la nuet plu scura, ël sarà l rë plu grant, ël ie sciche n lën che nes dajerà si fruc per renfurzé y cunsulé vosta anes, acioche giatëise la pesc nce sun chësc mond y mparëise a cunëscer l drë amor. Jide riësc ju a Bétlem y adurëde l Fi de Die.
Scimon: Chësc linëus m'à propi adurbà!
Tubia: Oh, ce legrëza che é s´ën te mi cuer!
Vedl paster: Spën unide mé! Jon dala stala ulache l ie l linëus dl ciel!
Pitl mut: Nëine, pudons'a nëus ënghe unì cun vo a udëi chël pitl Bambin ... ne striton dessegur nia plu.
2. mut: Nëus doi se union inò y ulon ti purté l'aniel al Bambin.
Pitl mut: Ulon nce ti cianté na bela cianta.
Vedl paster: Pò jon mé bel debota ulache l'angiul nes à dit. L ie pu la stëiles che nes mostra l troi.
De gra a ti. Pere dl ciel, che ti es purtà la pesc ala jënt sun chësc mond.
Ciantia: Na rojula ie chersciuda
da n lën drët fin y grant.
Da Gesse iela nasciuda
ài dit chëi da zacan.
Y nes à purtà n ciof
t'amez al frëit dl inviërn
propi a mesanuet.
La rojula che ie flurida,
sciche l profet à dit,
per oma se l'àla crida,
propi nstës Idie.
Y do l'ulentà de Die,
Maria, nosta oma,
nes à pò purtà l Bambin.
Y te chëla nuet tan scura,
trueps angiuli en schiera,
a hi puere pastri
à dit cie che vo savëis.
David: Oh, ce bel! ... Piere, descëidete pu! ... Ne audes'a nia ciantan? N pudëss propi miné che l ie festa s´ën de nuet.
Cëla medrë ce linëus che l ie caòra per chëi coi.
Piere: L ie propi vëira, ... l ie scialdi bel, ma nia tan bel, sciche chël che me é nsemià. Ie me é nsemià che ti jive dò a n tel bel angiul; l fova linëus sciche l surëdl.
David: Bën, ... chësc te es nsemià?
Piere: Propi chësc ... Pò sons jit ite te na tel' vedla stala, iló fòvel ënghe dut linëus. Pò éi udù n tel pitl mut sun n pue de stram. L fova pitl y tan da ulëibon, sciche nosc pitl fra che ie mort l'ann passà.
Ma pò me es cherdà y te me es descedà.
David: Ce bel che te es, tu che te semiëies tan bel. Y ie ...
(N aud ciantan, l vën Luca y doi d'autri pastri.)
David: Cie iel pa suzedù che ëis tan la bona luna? Ulà sëis'a stac?
Luca: L ie nasciù l Redentëur, l Rë dl ciel y dla tiëra.
David: Oh, ... iel pa vëira cie che dijëis? Chël che nosc profec à bele cunedì dan da mìlesc y mìlesc de ani?
Piere: Chël che chëi da zacan dijova, che l univa a salvé l popul d'Israel?
David: L Messìa ie ruvà?
Luca: Eh, ël ie nasciù y nëus l'on udù!
Piere: Aaah ... pò fòveles per l Messìa chëla bela cianties che on audì dant ...
David: Y per ël chëla bela iluminazion su per chi coi?
Piere: Ëis anjinià cà na tel' bela festa y ne n'ëis dit nìa a nëus!
Luca: Pu, no, no, Piere, la festa nen'ie mianó anjiniëda. Propi no deguni ne se aspitova pa na festa nsnuet.
1. paster: Nëus fan ënghe iust tl lëur de jì a durmì dlongia nosta biesces, ma te n iëde iel unì n tel gran linëus!
2. paster: Pona ons audì de tel' bela ujes che ciantova: Gloria a Die ...
Luca: Y pesc sula tiëra ala jënt de bona ulentà ...
1. paster: On pa bën audì drët ...
Piere: Pu, chi fòvel pa che ciantova? Fòvel pa chi pastri via dal'autra pert dla valeda che ciantova?
1. paster: Pu, no no, l ne fova mianó jënt che ciantova.
2. paster: I angiuli fòvel; i on udui t'amez a n tel gran linëus ...
I ciantova tan bel ... pò ài dit che dassan jì ju a Bétlem.
Piere: Ju a Bétlem? Pu, iló ne iel mianó de biei hotiei per l Messìa!
Luca: Ma Piere, ne dì no nsci! Sce l ne foss nia l Messìa, ne ëss i angiuli nia ciantà.
2. paster: Y n ne n'ëss nia udù n tel linëus!
David: L ie vëira, Piere. Chël Bel Die ne à mei fat chësc per degun profet. Chësc muessa vester vel' deplù!
Piere: Ulà stal pa ju a Bétlem?
Luca: Pensëde menadrë: te na stala!
Piere: Te na stala?
David: L sarà pa nasciù te na stala!
Piere: Ses'a David, che ie me é nsemià che l fova n tel bel pitl mut ...
Luca: Ma s´ën messons bën mpo jì ...
Son unic a se tò velch da ti purté, ajache l à pa tan la miseria.
Duc: Eh, jon, jon mé!
David: Union nce nëus!
Piere: Jon mé aslune; ie ne é nianca plu suenn no!
Luca: Ie ti porte pa na joca de lana.
1. paster: Y ie m'é mpensà de ti purté na chëutra; l n'à dessegur nìa da se curì.
2. paster: Ma n pue de lat y n pue de smauz ëss pa bën nce gën si oma ... Ie ti porte chël.
Luca: Jon mé s´ën debota, scenó ruvons massa tert.
Ciantia de Nadel
Na nuet sarëina, na nuet tan frëida,
i crëps blanc sciche crëida,
n ciel da stëiles y tan bel,
l ie la nuet de Nadel.
Pra uni cësa na pitla lum,
pra vel' ciamin n pue de fum.
L ie la nuet bela defin,
l ie la nuet de Gejù Bambin.
I pitli dorm s´ën biei valënc,
y pere y l'oma ie ënghe cuntënc.
N pue de pesc a uniun,
l ie la nuet da sté adum.
Paroles: Resi Mussner
Melodia: Otmar Mussner

I pastri pra la cripl
Michiel: (L vën cun l ciadin uet da Spepl.)
Te salude, mi bon ujin! Ulësse te perië drët bel, sce te me mprestësses n valgun ueves. Ie ne n é nianca plu un te cësa. Sibes tan bon y jùdeme òra! Te i rete segur duman o doduman.
Spepl: (L ti mplenësc l ciadin.)
Drët gën te feji chësc plajëi, ma son curiëus y ulësse savëi: Cie fejes'a cun chisc ueves? Fejes'a nioch smauzei cun zigher o fejes'a n bon puessl? Povester ueves tl smauz?
Michiel: Pu, co pa? Ne ses'a tu nia de chël pitl nasciù cajù te stala? I autri pastri se abina bele dlonch y uel ti purté zeche a chël Fantulin. I dij, che ël ie l Messìa.
Spepl: (Plën de marueia)
No, ne sé mo nët nìa. Deguni ne m'à purtà chësta bela nuvela. Pu, pona muessi bën debota sauté a tò la cësta y mëter ìte de bona roba, che l Fantulin posse se la rì.
(Tone y Beta vën adalerch - tramedoi cun n fagot tla man, pona vën Luisl cun miel, pan y lat, y Bastl cun smauz.)
Michiel: Vëijes'a, s´ën vën Tone, Beta y i autri pastri.
Tone y Beta: Nëus ti purton tlozes, n drë mudl. Tlo pòssel pa bën se la munché n struf!
Luisl: Ie ti porte miel, lat y pan, chël blòt pitl ne daussa pa se duré fam!
Bastl: (Mët na turneda de smauz te sportula.)
Na bela gran turneda de smauz, ghiëla sciche l'or, uei ti purté a chël Fantulin da tortli y tan da ulëibon.
(Burgl y Tresl vën ìte - Burgl mostra na peza de lin.)
Ie ti scinche mo leprò mi cuer, povester àl chël iust l plu gën.
Michiel: Spën, mi cumpanies y vo, bona ëiles, unide riësc cun mé. Jon a cialé ìte te stala, ulache l ie nasciù l Messìa, chël che varentea l mond y nes gëura l paravis. Jenudlëve pa jù y saludëdel drët bel, y dunfride cun legrëza dut chël che ëis anjinià.
(Duc va dlongia la cripl y mët si scincondes ju dai piesc dl Fantulin, pona se jenodli jù y prëia.)
Duc deberiëda: Te saludon, o Bambin Gejù,
per nëus dal ciel unit jù.
Te dajon bën de cuer dut l miëur,
te fajan cun legrëza l'unëur.
Son pastri tan scëmpli y pueresc,
ne on da te dé che nosc cueres.
Tan blòt, aricëul da ulëibon,
tan puere, tl stram, te n cianton.
La jënt ne cherderà pa mo nia
che tlo iel nasciù l Messìa.
Ma nëus ulon crëier zënzauter
che tu ies nosc Die y degun auter.
T'ies ruvà per amor ju da nëus,
cun pesc y legrëza y linëus.
Oh, sibes laudà, bel Fantulin,
che pudon te cialé bel daujin.
Y s´ën te perions duc deberiëda,
cun la mans bel auzedes adum:
ncuei o duman, n di o l'auter
fé che s'udonse tl ciel mpralauter.
I pastri
Chëla che conta: N valguna mutans dla schiera junila a purvà a se nmaginé coche la ti ie jita ai pastri canche l ie nasciù Gejù, nosc Salvatëur. I pastri ne fova nia stimei dal rest dla populazion ajache i fova pueresc. Ëi jiva cun si pastrëc da n luech al auter y ne cunesciova nia la lege. Ëi univa paredlei ai lèresc y n grum ne ulova nia avëi a ce fé cun ëi. Chël che ëi dijova ne valova nìa dan sunierìa. Iust ëi per prims ie unic cherdei dai angiuli a jì a crì Gejù.
Angiuli: Ne avëde deguna tëma, nëus ve purton na bela nutizia che ve fej legrëza: ncuei iel nasciù Gejù, nosc Seniëur. Jide a l crì! L'abinëis te na cianel de na stala. Chël Bel Die à mandà si Fi a purté la pesc sun la tiëra: perchël jide a l crì y adurëdel.
Spepl: Marcion, me éi pa mé nsemià o es'a tu ënghe udù y audì chësc?
Marcion: Scì, Spepl, nce ie é audì la nutizia di angiuli.
Iàcun: Vo ëis pu mé de tel' nmaginazions; ie fove bën ënghe descedà, ma ne é no audì y no udù nìa.
Marcion: Ues'a tu nes fé òra mac? Son pu de doi che l'on audì.
Spepl: Savëis'a cie? Jon ma a cialé, pò udons chi che à rejon.
Iàcun: Y chi cëla pa sun la biesces? Chëles ne pudons'a nia lascé tlo sëules, l pudëssa ntant mo ruvé vel' tier salvere adalerch, perchël stei ie tlo.
Marcion: Pu no no, fajon sù n fuech, pò ne suzédel nìa.
Spepl: Ma, tulónseles pu pea. Ëiles ne fej a deguni nìa.
Iàcun: Cie pudessans'a ti purté al pitl Bambin? Son pu tan pueresc y ne on nia da ti dunfrì.
Marcion: Ie tole pea chi valgun ueves che me ie mo restei; pona, s´ën che l me toma ìte, é pu ënghe mo n tòch de ciajuel che ulove mëter vìa per l'inviërn.
Spepl: Y ie ue ti purté mi vedla mantilia de lana; la dëssa ti tenì drët bon ciaut.
Iàcun: Ie ne é nìa auter che n pue de pan sëch; ma son cuntënt de ti l dé.
(Ntant ruva nce Franzl caprò, ël se à descedà dala gran tiota che i cumpanies à fat sù.)
Marcion: (a Franzl) Spën te es arjumà n gran avenimënt. Ntan che tu durmives, iel ruvà tlo angiuli a cunedì na bela nutizia. Ëi nes à dit che l ie nasciù l Bambin, nosc Salvateur y che dasson jì a l crì y l'aduré.
Franzl: Pò jon pu debota y ne stajon no tlo a piërder tëmp!
(I pastri leva sù y va via dala cripl, ulache i lascia sëura la dunfiërtes.)
Bon di y bon ann
Bon di y bon ann!
Aliegher y sann
y cun grazia y fertuna
dl tëmp y de l'ann,
ve mbince n bon ann,
cun grazia y sanità,
cun manco picià.
Ciantia populera
Union a ve bincé
Union a ve bincé n bon ann
a uni un che l stebe sann,
che Idie ve done si santa benedescion,
tl cuer la pesc, te cësa la union:
de cuer a duc ve bincion!
Oh, stajon pu mé de bona ueia,
sibe l'Ann Nuef o sibe la ueia,
y cianton "Bon di, bon ann"
ma penson che messon murì,
y ne savon nia can!
Paroles y melodia: Tone Runggaldier da Lampezan
Usanzes da zacan, prezec y cuntedes
de uni mëns dl ann
de anda Adele Moroder de Lenèrt (dan 60 - 70 ani)
Jené
En la ueia dl Ann Nuef unìvel truep sculeies a cianté "Bon di, bon ann", nce da Sëlva y S. Crestina, Bula, S. Piere y Laion univi a cianté. Chëi da Bula tulova n carnier blanch y se l tacova danjù. Un o l'auter de nëus messova for sté pra porta a dé òra cuces, mëiles o scioldi; un n scioldo valova 2 helleri; nsci jìvela for inant nchin che l univa scur. I jëuni ne ova nia gën che na vedla landa ti mbinciova per prima n bon ann; ëi minova che chël ne portëss nia fertuna.
En Santaguania (trëi Rëiesc) unìvel fat na gran cëina y dopro jiva duta la familia a ncenjé dijan la curona. L univa scumencià da sotët y n jiva nchin te ciulé y nce te stala. Dan cëina univa mo la dunacia a nes crì; la ruvova te stua scuan. La fova furnida da stria, perchël se la temova i pitli drët dassënn.
Fauré
L fauré fova l mëns da Carnescià, ma ntlëuta ne unìvel nia massa balà. Ai 2 de fauré unìvel fat la cëina dl polz metuda adum dai "Polzschützen". Uni juebia d'inviërn unìvel trat tl polz ja Mauriz. L cumandant di scizeri dla stlupetea fova bera Gustl da Furdenan. L di dla cëina domesdì jivi en slita.
L'ann 1902 fòvel stat na gran defileda de slites, l nen fova 60 y duc se ova furnì cun l guant dala gherdëina. Vel' dadetel ne saràl nia plu mésun de udëi al didancuei. La cëina dl polz fova sciche na noza, la mëises bel scichedes sù; dopro sunova n valgun musicontri da bal, de biei bolzeri y polches.
Juebia grassa fova na gran festa per la junanza che stajova ëures alalongia a spiculé de giapé na ola. L'ola messòven rubé y per ruvé a tant, messòven se n fé pea n grum de struscies. Ti trëi dis da Carnescià fòvel puecia jënt da udëi, bai nen fòvel mé un o doi; l merdi domesdì fòvel n valguna mascres che passova y chël fova dut. Tla families unìvel fat n pue de devertimënc, l univa sunà la chitara, la zitra y nce balà, ma da mesanuet unìvel finà vìa defin.
Merz
Chësc fova l mëns dal giajun che univa nce tenì. Mé la dumënies giapòven da cërn. Sce n maiova via per l'ena bales da ciociul pona messòven dì trëi padenostri, y sce n les avanzova per la sëira messòven avëi la lizënza de seniëur pluvan per pudëi les maië. I autri dis unìvel maià scialdi da farina. Pësc y cërn l medem di ne pudòven nia maië. Ai 25 de merz, Anunziazion de Maria, fòvel ntlëuta festa de prezet. L'ann 1912, ai 19 de merz, festa de S. Ujep, jiva i jëuni dala jëunes a apusté i ueves da Pasca.
Auril
Ai prim de auril unìvel menà l'auril y l univa dit: "Musciat de auril, maia l pan cun l badil". Per chëi che jiva l prim ann a scola, scumenciòvela en chël di. L merdi dl'ena santa jiva i mutons dai 11 ai 12 ani ala prima cumenion. Mé puec genitors ova l muet de ti anjinië ala mutans l guant blanch, truepes jiva mé cun n guant de culëur, ma dutes ova na gherlanda sul cë. I mutons na brea longia ma zënza superbia y drët devoc. Juebia, Vënderdi y Sada Santa fòvel giajun nchin mesanuet. En Juebia Santa da sëira jiva la patrona de cësa te verzon a dì trëi padenostri per lecurdé Gejù Crist canche l à fat la urazion sul Mont dl Aulif. Vënderdi y Sada Santa unìvel tenì la bela funzions te dlieja. La Sada Santa domesdì fova la ressurezion. Te dlieja unìvel fat la pruzescion cun l Santiscim y l cor ciantova tan bel che l ti jiva a duc drët a cuer. En Pasca unìvel benedì la roba da maië: fuiaces, cërn, ueves y jiëut, sciche l ie mo al didancuei usanza. Lunesc de Pasca fòvel la usanza che chëi dal cribl nuef jiva te ustarìa; i jëuni jiva dala jëunes a tò i ueves ntënc. Chël jëunn che ëiles ova l plu gën, giapova l plu bel uef.
Mei
Ai prim de mei jiva i jëuni, bele dala 5 daduman, pra la jëunes a cianté l bel mei. Pasca de Mei fova na gran festa, bele dala 4 daduman unìvel sunà l'Anmarìa cun la gran ciampana, y sun Plajes audìven stlupetan. Nëus se ncunfertan y se descedan bele abenëura per scuté sù chësc bel tonn dla gran ciampana che rundeniva lonc y lerch per rengrazië l Bel Die de chësta bela festa. Ala gran ciampana ti dijòven la vedla; n se tol a dì che la fova dl 1600. La fova drët bel decureda y n miena che la sibe unida fata de n mitel drët preziëus, mescedà cun or y arjënt, perchël òvela chël bel tonn. Chëi da zacan dijova: canche la gran ciampana de Urtijëi sona, ne fej la tampesta degun dann ala puscions. Tl 1917 ova l cumando di saudeies cumandà de tò jù la gran ciampana per fé canons da viëra dainora. La jënt ova na gran mueia, l fova mé plu restà la pitla ciampana.
Juni
En Juebia dai Andli unìvel nce sunà l'Anmarìa dala 4 daduman y stlupetà cun i pec. Bele abenëura metovi òra la bandieres sun la cëses ulache i passova cun l Santiscim. Nce ti raions ntëurvìa metovi ora de gran bandieres longes de culëur. La pruzescion de Juebia dai Andli univa tenida cun gran devozion. L jiva nce i scizeri cun si troht a fé paruda y do uni vaniele lasciovi jì n colp cun l stlop che dajova a dut n'aria de festa. Sambën ntlëuta fòvel mé mez tan de jënt che l ie al didancuei, ma a duc ti savova chëla la plu bela festa dl ann. Tl ann 1906 - 1907 en Juebia dai Andli, unìvel liet l vaniele jan cun l Santiscim ntëur dlieja y purtan i gran valons. Nce en la festa dl Sacro Cuer de Gejù unìvel fat la pruzescion sciche chëla de Juebia dai Andli, ma domesdì.
Lugio
Segra de S. Durich, festa solena y nce de bona ueia. En ueia de S. Durich unìvel belau te uni cësa fat crafons che univa spartìi òra ai ujins o a chëi che ruvova adalerch. Dal ann 1895 - 1900 unìvel puec furesc´ a Urtijëi. Dopro àl scumencià a n unì deplù. Ntlëuta fova i hotiei y la pensions anjiniëi ìte n pue ala bona. Ai prims de agost dl ann 1914, canche l ie rumpì òra la Gran Viëra, fòvel méfun 1200 furesc´ tlo, y chëi se n ie riësc jic.
Agost
Ai 15 de agost, l di dla Gran Santa Maria, purtòven la mana te dlieja a benedì. Do S. Maria jiva i setëures samont a sië. I setëures messova spartì òra i giaulons ala rëstles. Vel' familia jiva per n valgun dis samont a durmì tl fën, per se paussé òra. Samont fòvel danz bel y de bona aria, y duc de bona ueia. Da sëira unìvel maià jufa sun n col, al tëmp de luna, y do cëina unìvel dit la curona te medel. Dopro sunòven la zitra, la chitara y l'òrgun da bocia. Chëi che ova na bona usc ciantova. Datrai unìvel fat de tei juesc da rì. Canche duc fova a durmì jiva jënt jëuna ntëur tublà, ëi fajova na mujiga da giat y svaiova ìte matades te tublà. L fova per duc de biei dis.
Setëmber
Ai 8 de setëmber, festa dla nasciuda dla Madona, iel festa de prezet. Chësc mëns ova i bacans truep da fé: giavé patac, tré craut y sië diguei. En marcià de S. Matie fòvel puech muvimënt, l fova mé 45 stonc, en chël di unìvel vendù truep sunjins.
Utober
L'ultima festa dl ann ie mo al didancuei la Segra dl Rusare. Nce en marcià de Segra Sacun unìvel fat festa. I fanc y i lerneri pudova fé vëis en chël di, chël fova l marcià dai pëires. L fova la usanza che i jëuni ti cumprova i pëires ala jëunes. Chësc mëns audìven dloncora flelan; pona unìvel desviscià reves, chël fova for drët da rì. Da sëira jiva i jëuni sun n col a stlefé a dopl cun na scuriëda, l fova for nteressant coche l rundeniva.
Nuvëmber
L prim de nuvëmber ie la festa de Unissant. Zacan unìvel drët perià sanc en chël di. Chësc mëns unìvel nce perià truep per la puranes dl purgatuere. Da Unissant fòvel zacan sun curtina dut plu scëmpl: n valgun cëiresc, n pue de dascia y vel' gherlanda de ciofs de papier, ma l univa plu perià y dit curones. Da sëira fova dut luminà; l semiova de vester sun paravis. L Di dl'Anes domesdì fòvel la usanza de jì, dijan l rusare, tala Madona de Sëlva. L cunzert per la festa de S. Zezilia univa bele tenì dl 1800, te sala da Dëur.
Dezëmber
Dezëmber fova l mëns da jì al rorate. Ala ultima ena ntiera dan Nadel ti dijòven l'ena dal ràinesc. Per jì ntlëuta al rorate messòven tò na lintiërna per udëi la streda. Te dlieja unìvel mpià cëiresc sui banc per pudëi liejer. Chisc cëiresc mpiëi sui banc se tulova ora drët da festa. Tla cater juebies dl Avënt jiva i jëuni tla cëses a cianté l'Avënt furnìi sù n pue da mascra, ëi sunova la chitara o l'òrgun da bocia. L di de San Miculau fova for n di de gran mpurtanza, l fova bel, da rì, ma nce da temëi. Danterëures ne udòven plu degun mut sun streda. Bele abenëura jans do mëisa ite y se teman da uni fuera. Canche n audiva la ciampaneles sunan pra porta, scumenciòven bele a tremé. Udëi San Miculau cun l'angiul fova per nëus sciche zeche che univa dal ciel ju. San Miculau nes damandova òra dla dutrina. Plu grams fans canche l univa damandà al'oma sce fan bën stac valënc. L'oma lasciova for nce ite l malan che fajova na drëta fuera cun si ciadëines, ël les scirmova ite per mëisa, y nëus fan dut sprigulei. Ma la scincondes che giapan dal angiul nes fajova drët cuntënc, nce sce les fova scëmples. En Nadel se ncunfertans a anjinië cà la cripl che fova drët scëmpla. Mi oma ova laurà giut per la fé y a nëus nes savòvela drët bela. L lën univa mé fat sù te puecia cëses y la scincondes fova drët scëmples. Purempò se ncunfertans y dut nes savova bel. De bela scincondes giapans en l'Ann Nuef dai nónesc.
Canche l univa mazà l purcel
"Chël purcel cavìa te stalot me sà bëndebò bel gras; l muessa bën fé n 120 kg", dij l pere, "ie rate che chëst ann l mazons bele dan Nadel, pò ons nce n pue de cërn da fé la festes. Vede pa da bera Franzl a damandé canche l po unì."
Messëis savëi che bera Franzl ie beché y va sula stiëres a mazé.
"Ma cëla che l posse unì de juebia, canche l ne ie nia scola, acioche posse nce ie cialé prò y judé," dij si pitl Rudi. Y la vën propi a se l dé nscila. Rudi se sfrëia la mans.
Ntant iel juebia y l beché ie bele tlo. Te paiuel dala lesciva à l'oma metù sëura ega y sota palancin ite à l pere ënghe anjinià cà dut.
L purcel vën menà ora de stalot. L beché l nciurnësc cun n colp de manea, acioche l ne sënte no plu mel a ti tò l sanch. Rudi muessa mescedé dassënn l sanch y mëter ìte nëif, che l ne mpedrësce no. Cun l sanch féjen pò bales y barëuc. L'oma porta ntant ega fiërsa adalerch y mplenësc la baniadoia de lën. Iló mëten pò ìte l purcel a sburvé, chël uel dì, crazé jù l ledam y zaré òra l pëil. Chësc lëur vën fat cun ciadëines longes.
L purcel bel nët vën pò tacà sù pra la giames viadò sota palancin ite per pudëi l tò dedite ora y l taië a mez ju. Rudi giapa tlo scialdi da udëi. Te scola àl bën mparà cie che l ie laìte tl corp, ma s´ën l vëijel en natura: l cuer, l magon, l fuià blanch, l fuià fosch, i renions, i stentins y la butla, ora de chëla che l nëine se fej pò na tascia dal tabach.
Spën scumëncia l beché a taië pra la mesëines de ciociul y i tòc de cërn. Dut adum vën pò metù te na baniadoia tla salmueia. L sarà pò l lëur de Rudi chël de jì uni di do scola a tré sù la salmueia.
Do otodì à bele la cërn trat ìte sel y sëures assé y n po la mëter sul fum. La mesëines resta mo n tan giut tla salmueia. Nchin Pasca sarà pò l ciociul sfumià trés sciche l toca y duc se ncunfurterà a l maië.
Paroles:
l paiuel dala lesciva: l gran paiuel de ram da cuejer òra la blanciarìa
la mesëina: la mesa pert dl purcel
la salmueia: l'ega de sel, sëures y such dla cërn
i barëuc: la lianies da sanch
Ce bel do scola!
"Vënies'a cun i schi do scola? Ie é pa fat n bel saut inier, mi gran fra m'à judà!" dij Haindl bel achiet tla urëdla a Piere ntan che Luis liej.
Dedora iel n drë frëit. La nëif ie farinënta. I schi muessa pu mé jì bel!
Spën sónel finalmënter! Diesc menuc do vëijen Haindl y Piere che sauta a cësa. Ora i schi de ciulé y ... demez se n iesi. Ëi ie i prims ncuei sul bel col nia dalonc da si cëses. Haindl à fat cun si fra n lëur che se lascia udëi. L ie bel a mez ala riva.
Spën vëni jù cun n drë sgors, pëta n gran saut y ruva japé dl col che la nëif stuepa mé. Ce bel!
Tosc vëniel dò d'autri cumpanies. Duc prova plu iëdesc a peté sauc. Mé la mutans ne se nfida nia. Ëiles furnea plu gën ju a raides.
Ngali uel i mutons udëi tan lonc che i ie boni de sauté. La mutans cëla dò. Haindl sauta 5 m, Piere belau 6, Mëine 3 y mez, Luis n pue plu de 5. Mé sciot che l tëmp se n ie riësc. L vën bele tosc scur. Nce i conc per la scola ie mo da fé.
En juebia, feji òra dan se n jì, fajerài la drëta gara de saut cun pesc´, sambën a chëi che vënc. Duc se ncunforta!
La nëif
Toma i floc mujiei sun pra,
toma sula nëidia, toma sun tublà,
dut ie curì de nëif.
L ie unì l Bel Die a i fé tumé,
ël sëul ie sta a se mpensé
che la tiëra à frëit.
Pò l'àl furnida sù a blanch,
la tiëra che l à salvà cun l sanch
sul lën dla crëusc.
Y ann per ann ti féjel nsci,
mo n drë servisc a chëi dai schi
ch'aspieta ert la nëif.
Ëi sauta y sauta pò cuntënc,
s'uel bon, ujina, ie valënc:
la blancia nëif dà pesc.
Stefan Demetz de Sulè
Lëures dl paur d'ansciuda
Canche i paures de Gherdëina ova mo la stales plëines de bestiam y truep ciamps de orde y siëla, ovi, d'ansciuda do che la nëif se n fova, scialdi da lëur. Nsci fòvela mo i prims ani do la viëra.
Dantaldut fòvel da rumé, lëur che univa fat dal'ëiles y dai mutons. Duta la fueia y la frosces, restedes do la nëif via per pra, univa restledes sù, i talpineies desfac y i sasc tlupei sù. La puscions fova pò danz bela nëtes; n ne udova nia plu na vintlana sëcia. La fueia tulòven pò a stiërder te stala.
Ti ciamps ërc messòvel unì trat tiëra ajache a pué univa la tiëra for auteda juvier. Cun i gratons da tré tiëra messòven inò n tré na partida suinsom ciamp. Per fé plu saurì se judòven cun na gran cerela. I gratons da tré tiëra vën al didancuei metui òra per bel cun ciofs laìte.
D'inviërn se ova abinà na bela zopa de chetum dan stala. D'ansciuda unìvel pò menà ora te pra y te ciamp per cauté. Vel' paur l purtova òra cun l ceston. Pò messova l paur spander l chetum y canche la plueia l'ova blandà sù l desfajòven. A de tei pitli mutons ti savòvel pò tan bel a se lascé tré ìte y òra sentei sun la strosa.
L majer lëur fova bën pué. Duta la familia judova pea: un menova i ciavei, l paur nstës teniva la cudrìa per fé n solch bel sot, l'ëiles y i mutons jiva pò do cudrìa per desfé i balons de tiëra y zaré òra la ravises. Finà de pué jìvela pò de sené y arpië. D'ansciuda unìvel senà orde; la siëla senòven d'autonn. L paur nstës afidova la sumënza ala tiëra frëscia: cun man segura scirmòvel òra i graniei bel valif te ciamp. Ma te chëla univa bele i corves y d'autri uciei a i beché sù. Perchël jìvel debota do cun l'ërpesc a i curì ìte.
L lëur fova nsci finà. Mo na urazion al ciel mandova l paur, acioche Chël Bel Die ëss mandà bon tëmp da crëscer.
N auter lëur che univa fat tl medem tëmp, fova chël de senté patac. Tlo ova nce i mutons da judé: i metova jù i semenzeies te solch, na spana adalerch un dal auter. I semenzeies ie tòc de patac che dëssa avëi almanco trëi uedli, acioche l crësce na bela planta de patac. Taië i patac fova l lëur dl'oma.
Coche udëis, iel sun n luech da paur per duc for zeche da fé.
Ansciuda
Chëst'aria mujela y fina
lesier i ciavëi te destlina,
tla natura se descëida la bona ueia,
dal ciel drët tiebia unitant na plueia.
Frëit y nëif se n sparësc bel plan,
n miracul se renuvea ann per ann,
pra fussel desflurësc la siena de giac,
saluda l surëdl l blòt mauch y l lavac.
Meludìes d'uciei abenëura da audì,
na lauda al Seniëur, a ti n "bon di",
dut mëina: l menester y l gran bedoi,
pitla furmìes tën coda sun ëur de troi.
Gëura i uedli ala vëira richëza,
tl cuer arés na gran legrëza.
N ciof, n popul, iërba tëndra sui prei,
ansciuda, ansciuda, ti dis ie tan biei.
Edith Demetz Lardschneider
Per l di dl'oma

Spën uei drët me purvé y duta la umans saludé,
ulon n pue ve (te) ralegré,
y ve (te) mustré cie che savon da fé.
Cie che na l'oma ie, ne ie nia saurì da dì,
cun duta la paroles che sé, iel mo for rie per mé.
L ie la persona che per prima sà che l bat mi cuer,
che sà che dut l bon muessela me dé, che son pitl y puere.
Dal prim mumënt de mi vita, iela mé tlo per mé,
lëura, se cruzia y prëia, che l ne ebe velch da mancë.
Sce son amalà, o velch me mancia,
ëila pëina cun mé, de di y de nuet, si man ne ie mei stancia.
Deguni sun chësc mond ne ie boni de fé l cont,
tant che la muessa se purvé, nchin che son bon de rengrazië.
Plu grant che vënie, plu da lëur i dei,
for plu y plu de sentì gra me desmënci y me n aprufiteie.
Canche grant sons deventà, l'inuem dl'oma ie for l prim,
te uni pericul y bujën che vën cherdà.
Chël Bel Die te à crià per la familia y per la salvëza dl corp
y mo plu per chëla dl'ana.
Sciche na funtana de ega sarëina, che for me dà zënza damandé,
ies tu, oh l'oma, che des a man plëina.
Pazifica Glück
Zënza lëur
"Zënza lëur", nsci vëniel dit,
ala persona, a chëla che l ti va feter l majer merit.
Mé pensé ai autri, per ëi avëi cruzi y pëura
ie si lëur, bele daduman abenëura.
Sul bën de si familia cëlela di y nuet,
suvënz pòssela bën durmì scialdi puech.
Vester fëna, oma, y duc i stroc te cësa fé:
ne stluj pa chël nia ite duc i lëures te sé?
Vester cuega dla miëura robes da maië,
puchené adum dut canche la va de viagë.
Fé l dutor canche na ristla tl dëit se à furà,
spartì y cunselé canche l vën strità.
Ntënjer vedli mantiei, ciauzes y roces,
lavé mans y suië jù boces.
Coche n liber che muessa belau dut savëi,
na sarturëssa, canche la va de cuncé scapins y gurmiei.
Stories sala da cunté, zënza se stancë,
che l sibe te cësa pesc y gheneda, muessela se purvé.
Vester dutor dla popes, dé for n bon cunsëi,
lauré cun i ciofs, fé tëurtes y monce taië i ciavëi.
Dut chësc féjela zënza se lamenté;
suvënz na pitla recunescënza tuchessans da ti dé.
Uni menut ti sentì gra, vester da ulëibon
y ti dì: "Mami, ce fertuna che te on!"
Ilke Senoner
L bel mei
La nëif ie sparida, l ne n ie plu n tarlech,
la plueia desdlacia l verzon.
Cialëde la siëla verdiëia tan bel,
audide dl flinch la cianzon.
L'auril ie passà cun si tëmp mo tan mat,
ciuhui, l bel mei vën docà.
Ce ueia de crëscer à l ciof sann y nton,
à i mauches che flëur damprocà.
Vie ca mi cumpani, ncuei ons'a l drë floch,
pò jons a cianté l bel mei.
Ie son anda Berbla y tu ies mi uem,
sun streda i prims da udëi.
Tla fuia tan longia y granda n drë sbrech,
l ciociul metons ascundon.
Te cësta, tl stram y sul fën bel mujel,
i ueves nes resta nton,
trarà traràlla lallà ...‚ l ie ruvà, l ie tlo, l bel mei.
Paroles y melodia de Stefan Demetz de Sulé
L'eva
Lëure dassënn da duman nfin da sëira,
porte adalerch drë dl dut per fe cëira,
pò feji tla cëira de tel' pitla majons,
ch'ie bela valives a sies ciantons.
Jole via y ca, bel da flëura a flëura,
lesiera ti chélesc me sënti po sëura,
sot te si cueres amor se descëida,
per i pitli frédesc delà dala sëida.
M'auze achiet y ti porte i pensieres
delà dala sëida ai frédesc senzieres,
ëi ie pò cuntënc y s' la cinia y s' la flëur,
cun soma belëza al bel culëur.
Giate pò zeche che ie pa drët bon
y che posse me mëter te uni majon:
pona, mi pitli, cun chësc uei Ve fé
legrëza cun la miel da leché.
Stefan Demetz de Sulé
La festa di lëns
Josefine: Ce bel che l me sà a jì a senté lëns!
Silvia: Canta chël, ma l plu me ncunforti sula pitla marënda!
Tilda: Tu muesses pensé ala plantes che unirà s´ën tosc sentedes.
Laura: Pu chël ratëssi bën che son unic per senté y no per maië.
Silvia: Chël sei bën. Ma ie mëte pën che belau duc i sculeies à scialdi gën la pitla marënda.
Josefine: Chëla ie sambën bona, ma nëus son tlo per fé dl bën al bosch.
Tilda: Chël ratëssi bën nce ie!
Laura: Canche saron granc y aron mutons, sarà chisc lëns che senteron s´ën bele chersciui y n puderà i avëi a fé brëies y leniam.
Silvia: Scì, scì, sambën che vo ëis rejon. N messëssa for pensé ai tëmps che à da unì. Ma s´ën jons debota, jon a senté lëns!
L'instà
L ie ciaut
l surëdl aut.
Sun pastura l bestiam
petà jù rumian.
Sun mur na lingiola,
l'eves che jola.
Uciei a dumbrìa tl faùch,
furmìes bëisa ntëur n ciuch.
L var pesoch,
jon mé mo n tòch!
L fruent dut suà,
chësc ie l'instà!
Carla Lezuo Kostner
L disé
Mo dan da 50 ani fòvel n disé,
che cun l paster dala vaces la cëures jiva a vardé.
Scumencià unìvel d'ansciuda,
vaces y cëures jiva deberiëda a pastura,
l paster fova n gran ël,
l disé ova 12, 13 ani, n tel mëur,
y l paster l ciaciova nia ngërt ncantëur.
Bele dala set daduman, sarëinn o da pantan,
jiva dui doi a gusté, dal paur che i fova a tò pan,
aldò de tan de vaces che i ova,
da gusté y da cëina la paura ti dajova,
trëi pans y zeche leprò, ti unìvel dat al paster per marënda,
al disé mé un, da bever al paster vin, l disé restova zënza,
ulache i jiva a vardé,
segur de bona ega fòvel da giaté.
Per abiné adum la cëures
n corn de bëch sunova l disé, daduman y danter ëures,
suvënz vel' un che daduman ëssa gën fat l fret
cun chël corn l tulòvel ora de liet.
A cialé dla cëures òvel da lëur assé,
ch'la malanes de zibes inió ne ulòveles se fermé,
sce la vaces stajova te Pra da Rì,
ch'la diaules messova jì l disé su per Dusac a se crì,
su per Dantercëpies iel segur bel assé,
ma nìa, via en ch'la peles messòveles cramé.
En la segra de Sëlva lasciova l paster de vardé,
ma l disé, nchin segra dl Rusare messòvel do ti sauté,
do se tlupòvel sù si trëi lires y fova cuntënt assé,
chësc fova n disé.
Pazifica Glück
La rujeneda ladina
Al didancuei savons, da giavedes archeologiches, che la valedes ladines ne fova tla preistoria nia raions defin dejabitei. L ie unì abinà sù, plucheauter dlongia jëufs y lec da mont, fustìes lascedes da ciaciadëures dl Tëmp dla Piëra, p. ej. sun Plan de Frea. L Tëmp dl Bront ie documentà te de plu luesc tla Val Badia; l Tëmp dl Fiër ie documentà da scuviërtes te Gherdëina (Col de Flam a Urtijëi) y tla Val de Fascia.
No mé chësta scuviërtes ma nce la presënza de na toponomastica preromanica nes permët de crëier te n nciasamënt preistorich nce sce nia cis sparpanià òra y ntensif. Dessegur àn mpermò tl Mediëve metù man a nridlé ntensivamënter nosc raions.
La sëuravënta da pert di Romans dl raion dla Elpes l'ann 15 dan Gejù Crist ova purtà na lingia de inuvazions danter nosta populazions che dal Tëmp dl Fiër inant vën numinedes "retiches". Cun l ncurpuramënt tl Impèr Roman fòvel jit en drova l'urdinamënt giuridich roman; l fova unì costruì stredes y stradons, sciche p. ej. la Via Claudia Augusta che menova da Acuileia a Augusta Vindelicum (al didancuei Augsburg). Dlongia chësta stredes se svilupòvel de màjeri nridlamënc che pitova l mésun de albiërch a viandanc y marciadënc; chisc metova en pe aziëndes nueves de artejans. Ti zëntri romans se auzova l livel ecunomich.
Ma i Romans fova unic tlo da patrons y perchël pertendovi nce che si rujeneda latina uniss tëuta sù. Chësc latin che la jënt de nosc luesc audiva rujenan dai mpieghei romans, dai saudeies, dai marciadënc y traficanc ne fova nia chël tlassich adurvà dai scritëures y studiëusc, ma chël "vulghèr" - coche l ti vën dit - dla jënt scëmpla, de carater regiunel, cun gramatica plutosc scëmpla y vocabulèr che mudova da raion a raion.
Cun l passé de generazions à la jënt dla Elpes tëut sù l lingaz latin ma ne n'à purempò no nia lascià tumé defin si rujeneda da dant, mantenian sëuradut cër elemënc ora dl vocabulèr dl lingaz retich che à da fé cun plantes, tieres y vita da unidì o cun cosses tipiches dl raion alpin che i Romans ne cunesciova nia. Da dì tla furmazion dl lingaz nuef à nce abù l nfluenza dla rujenedes ujines cunfinëntes a nord y a sud. Tla bocia dla populazion dl luech se à l lingaz do y do mudà, nsci da furmé n auter lingaz, chël ladin, dit nce retoroman.
L ladin toca daviadechël pra chëla grupa de lingac che vën dal latin y perchël vëniel dit che l ie na rujeneda neolatina, mparenteda cun l portughesc, l spanuel, l catalan, l provenzal, l franzëus, l talian, l sard, l rumen y e. i. L ladin, sciche rujeneda romanica, à tëut - sciche bele dit dessëura - si sustanza fundamentela dal latin populèr dl Impèr Roman. L ie meranchëi nia dinrèr persones che rata a d'infal, bonamënter purtei sun la fauza streda dala denuminazion de "lingaz retoroman", che n à tlo a ce fé cun "sonns protoretics" y davìadechël cun na rujeneda dastramp vedla, rujeneda che va zeruch ai prim abitanc de nosc raions.
Studiëusc de storia y dl lingaz se tol a dì che la Retoromania da n iëde mbraciova n raion drët grant che jiva dala Svizra dl didancuei (Jëuf de S. Gotert) ju al Lech de Garda y via nchin ala zità de Triest.
Ma la migrazions di populi à purtà na drëta scasseda tl raion ladin da ntlëuta. Canche i Baiuvars, ntëur l 600, à metù man de se spënjer da nord ju de viërs dla Elpes, unìvel mo rujenà ti raions decà y delà dal Prëner y sambën te dut l Südtirol da s´ën - tan inant che l fova nridlà - n ladin arcaich. I Baiuvars romp pò ite tla valeda de Puster y tl ciavuel de Persenon y ruva nchin a Bulsan y Maran tudeschisan plan plan duc i raions sotmetui. I prims a unì germanisei fova sambën i raions dla valedes prinzipieles y si ujinanzes. A chësta moda à i Ladins perdù for plu y plu fonz nchin che i liams danter Ladinia dolomitica y chëla rumancia ie jic scherdëil.
Nia mé tl nord, ma nce tl sud sfantova n puech al iëde l ladin. Mé che, a gauja dla parentela linguistica dla rujeneda ladina cun chëles neolatines ujines, iel tlo rie da dì a puntin canche l se à purtà prò chësta talianisazion. Segur iel che cun la sëuravënta dla Republica de Unieja sun l Friul y l Ciadura piërd l lingaz ladin, dal chindejim secul inant, dantaldut l tòch a sud. Da ntlëuta mët man n chëune linguistich unejian de se sfundré trés for plu dassënn su per la valeda dl Plef, nsci da despartì chëst iëde la Ladinia dolomitica da chëla furlana.
L restrenjimënt dl raion ladin, che à scumencià dan da 1500 ani prësciapuech y che ne se à nchin s´ën danz mo nia archità, à crià, sce n po dì nsci, trëi ijules ladines:
a) ch¨ëla tla Svizra, y plu avisa ti Grijons (Val Müstair, Engiadina Bassa y Auta, Surmeir, Sursëlva y Sotsëlva), te chëla che l viv ca. 50.000 Rumances;
b) chëla tla valedes ladines dla Dolomites (Gherdëina, Val Badia cun Mareo, Val de Fascia, Fedom cun Col y Ampez), te chëla che l viv ca. 30.000 Ladins;
c) chëla tl Comelich, te chëla che l viv ca. 10.000 Comelicans y
d) chëla tl Friul (tëut òra gran pertes dla ziteies), te chëla che l viv ca. 700.000 Furlans.
La particularità che toma plu tl uedl de nosta grupa etnica ladina ie zënzauter si rujeneda. Tlo mé n valgun ejëmpli, te chëi che la se desferenziëia, mé per dì, da n'autra rujeneda neolatina, chëla taliana:
- la furmazion dl plurel cun -s: cëses nueves - tal. case nuove;
- l mantenimënt dl -l do cunsonant: planta - tal. pianta; blanch - tal. bianco; plu - tal. più;
- la palatalisazion de ca- y ga- latin (coche nce talian) te cia- y gia-: cianté - tal. cantare; gialina - tal. gallina;
- la perduda dl elemënt labiel qu- y gu- latin (coche nce talian): cheder - tal. quadro; lënga - tal. lingua
Sce n ulëss, pudëssen sambën jì inant y dé dant carateristiches no mé per chël che a da fé cun la fonetica ma nce tl ciamp dl vocabulèr, dla furmazion dla paroles y dla frases.
Pervìa dl fruzamënt te ijules dla Retoromania bele a pië vìa dal Mediëve y a gauja dla mancianza de n sëul zënter politich-culturel ne n'ie la criazion de na rujeneda scrita unitera che ëss valù per duta trëi ijules linguistiches - coche l ie suzedù per la "gran" rujenedes - mei unida a se l dé.
Cie pudons'a nëus fé s´ën acioche nosta bela rujeneda ne vënie no desmincëda o vede perduda?
Uniun de nëus po dé si cuntribut te na maniera drët scëmpla y saurida ma de gran mpurtanza: rujenan ladin!
Sce se purvon de adurvé y vitalisé nosta rujeneda dl'oma y sce tenion lessù y cialon de la tramandé a nosc fions cun superbia y cunvinzion coche l'à for fat nce nosc antenac, zënza se daudé y bagatalisé la cossa, ne manceràl nce no nia la cusciënza etnica, fundamënta essenziela de uni popul. Messon se rënder cont che cunëscer na rujeneda mplù (y nce sce n ruva mé a Pruca limpea!) ie na richëza mplu. Scì, na richëza culturela che puderon mé auzé òra nfintan che la ie en drova da na etnìa.
Cie vëniel pa cuntà de nosta valeda?
N dij che plu dagiut fòvel mé bosch te nosta valeda. Amez, japé dla val, danter l bosch passova l ruf. Chësc ruf abinova adum duta l'eghes di pitli ruves y aghiei che univa ju dala bela montes y dai biei crëps che fej curona a nosta val: Resciesa, Secëda cun la Fermedes y Stevìa, Mëisules, Saslonch y Sasplat, dut Mont de Sëuc cun Sciliër y Bulacia.
N dij che permò per gauja dl crëp de mont smuià jù ora Puntives, ie l ruf unì strupà sù. L'ega s'à bel plan abinà sù y l ie deventà n lech che se slungiova ìte per i plans de Pedescin. Cun l tëmp s'à pò l ruf magià òra n fos ora la Limbeles y à giaurì la valeda ora Puntives.
Gherdëina
Gherdëina, Gherdëina,
d'or stiza ti monc
y luna y luna da un al auter dalonc.
Gherdëina, Gherdëina,
gra de dut l bën,
ududa, uluda
da nëus drë nsci gën.
Gherdëina, Gherdëina,
dl'oma si rujené,
rejona, rejona,
y no te l desmincé.
Saslonch y Pic y Cuca,
da Bula nchin Mastlé,
da Plan nchin a Pruca,
cialé se n pon assé.
Paroles y melodia: Leo Runggaldier da Furdenan
L crist de Col de Flam
Crëusc santa, lën te tiëra de nosc antenac fundà,
Te fonz che ie jit su en flama y l bosch che s'à dut mpià;
Ulache la jënt dunfriva d'antich a duc si Dieies,
Al surëdl bestiam brujova, brujei ie unic i siei.
Testemónesc ie tlo richëzes de fiër, de ram y de bront,
Chi sà tan de ani arsides ju sot te fonz.
Ma festes, tëmps y viëres, passà ie dut te n jol,
Restà ies Tu, Bon Die, auzà tlo sun chësc col.
Gran Die, Crist Sant ala crëusc auzà,
Dalonc ch'union sibes Tu laudà!
Ti braces spanei nes tol sù duc canc,
A ti piesc jenudlei sons tlo ti fanc.
Benedësc la val, Gherdëina y si fions,
Tiei ulons vester y tiei restons!
Gran Die, Crist Sant, ala crëusc auzà,
Miron l bel che nes es Tu crià.
Leo Runggaldier da Furdenan
La prima streda de Gherdëina
Gherdëina fova zacan na valeda puech nteressanta per la jënt, davìa che l ne fova nia saurì ruvé permez y la sajon da d'inviërn nia da tenì òra. Purempò muessel vester stat bele dan da 9000 ani vel' iagher che ntan la bona sajon da d'instà se nfidova ite te nosta valeda, davìa che n à abinà, dantaldut ti Plans de Frea, pitla massarìa de piëra da fuech y de cristal che va de reviërs al tëmp dl Mesolitich (danter l 7000 y l 4500 dan Gejù Crist). L ie pona na locia de 2000 ani, te chëi che l ne n'à bonamënter abità deguni te nosta valeda, ajache dl tëmp dl Neolitich (danter l 4500 y l 2300 dan Gejù Crist) ne n'àn abinà mo nët nìa.
Da canche la jënt ova mparà a fé massarìa de ram (2300 - 1700 dan Gejù Crist), de bront (1700 - 750 dan Gejù Crist) y dantaldut pona de fiër (750 - 15 dan Gejù Crist) sons segures che l fova inò jënt te Gherdëina. N ie stac boni de abiné cosses de chëi tëmps. Che la jënt à scumencià a sté dut l'ann te Gherdëina ne saràl pa bën mé mo nianca 1000 ani.
Co ruvova pa chësta jënt te nosta valeda?
Ntlëuta ne òven nia truepa puscibelteies y davìa che n fova sfurzei a jì a pe ne fòvel segur no auter che n troi: l Troi Paian. Chësc troi univa da Tluses su a Laion y da iló autite nchin sun Frea. L ie nteressant che vel' un rata che l Troi Paian jiva scialdi autite: da S. Piere su sun Col Ciarnacëi, tl bosch de Resciesa - ulache l fova l gran marcià - inant sul Mont Balest y da iló sa Runcaudie y Praplan; da tlo inant ite en Cisles, via y su sun Juac y ju te Sëlva per pona ruvé su sun Frea o sun Sela. D'autri inò ie dla minonga che l ne possa nia vester stat chësc l troi che duc fova sfurzei a tò per jì tres Gherdëina, dantaldut nia da canche n sà che Gherdëina ie stat giut alalongia mé n raion de cunliamënt danter la valeda dl Isarch y chëla de Fedom y la gran planadura dan Acuileia y Unieja. Chisc ie perchël dla minonga che l Troi Paian jisse da Urtijëi inant basite: povester tres Sacun o Pescosta, Soplajes, Col dala Pelda y Sëlva. Plu tert, n rata ntëur al tëmp di Romans, savons che l univa adurvà n troi nuef per jì da Urtijëi a S. Piere: l troi dala posta ("Poststeig"). N ti dijova nsci ajache un o doi iëdesc al'ena transiòven tlo cun la posta che ruvova da Tluses te Gherdëina. Chësc troi passova scialdi plu bas che no l Troi Paian y la jënt se sparaniova nsci truep tëmp a jì a Laion, sënta per truep cënc de ani de nosta pluanìa.
N'autra puscibeltà de ruvé te Gherdëina fova pona nce chëla da Ciastel ite. Chësc troi univa dessegur ënghe adurvà truep, davìa che n ruvova da Ciastel ju a Sublavio (danter Pruca y Colma), na stazion mpurtanta di Romans y cunfin danter la provinzies Raetia Secunda y Venetia et Histria.
Mpermò dan da puec cënc de ani saràl stat mésun unì da Pruca a Urtijëi do ruf de Gherdëina ite. Purmpò arà bonamënter mé puec tëut chësc troi per ruvé te Gherdëina, ajache massa sfadiëus, periculëus y melsegur tan dlongia ruf. Ntëur l'ann 1800 fòvel bele trueps che ziplova y marciadova de chiena te Gherdëina. La chiena univa purteda sun fiërtles da banch ora per duta l'Europa. L bujën de ruvé cun de màjera cëries de chiena a Pruca y Tluses univa for majer y majer. Per nteressamënt dl marciadënt y ambolt de Urtijëi Giuani Batista Purger, che à lascià lauré òra l proiet a si spëises, iela pona unida a se l dé che do trëi ani de lëur àn pudù giaurì, ai 26 de utober 1856, l stradon da Pruca ite nchin ta Pescosta. I 3393 abitanc de Gherdëina da ntlëuta ova da s´ën inant la puscibeltà de pudëi furné da si luech demez cun na calessa y i ciavei pudova tré na cëria de 500 kg. Per slungë l stradon nchin ite insom la val se ova pona cruzià la chemuns de S. Crestina y Sëlva.
La ferata de Gherdëina
Plu dagiut, nfin al ann 1960, furnova ite per Gherdëina na bela pitla ferata. La piova vìa da Tluses, passova per Laion y S. Piere y ruvova te nosta valeda nfin te Plan. La jiva a ciarbon y fajova n drë suflamënt ti tòc ërc. Trëi, cater y nce cinch vagons trajòvela dò, plëns de jënt y de material. Plu iëdesc al di, aldò dla sajon, furnòvela da Plan a Tluses y zeruch. 44 ani alalongia àla fat si servisc zënza mei se stancë, da bel y burt tëmp.
Ntan la gran viëra, che à durà dal 1914 al 1918, fòvela unida fata. N l'ova adurveda per mené munizions y d'autra roba sula frontes de viëra tla Dolomites. De plu mìlesc de saudeies perjunieres rusc ova messù lauré sula linia amesa l'inviërn cun n drë frëit y na drëta fam. Ntlëuta fòvel ciarestìa per duc, tan deplù per i perjunieres che fova per l plu uemes jëuni y granc de statura. N ejëmpl dla miseria di puere saudeies rusc à cuntà na l'ava: "Te na cësa de Urtijëi ovi dan porta na condla de chespuela cun stlofes, broda y osc. N tel saudé fova unì a petlé, ova udù la condla y ova scumencià a maië y mastië te chëi osc cun na drëta sëur."
Do la viëra ie la ferata stata de gran utl ala Val de Gherdëina. Per truep ani à ëila sëula tenì sù la comunicazion danter nosta valeda y chëla dl Isarch. Permò scialdi plu tert à nce curieres scumencià a furné tres la val y ajache chëles furnova n tòch plu debota, à la jënt plutosc lascià de jì cun la ferata. Perchël iel pò unì pensà de la tò demez. Sciot ti savòvel a duc. Si pitla locomotiva y i blòc vagons passenova propi ite te nosta valeda strënta. L'ultim di che la fova furneda, ti ova chëi de Gherdëina mo fat na gran festa. La fova scicheda sù cun dascia y ciofs y pra la stazions l'aspitòven cun la mujiga.
Ulessais'a mo savëi cie che nosta pitla ferata ie stata bona de fé? Sce ëis n pue de cundizion de numeri pò pudëis ve fé n pue de idea: da 100.000 a 150.000 persones àla traspurtà uni ann, i cufri menei te na sajon pòssen calculé te 350 t y l'auter material bën da 15 a 20 t al di. Oradechël messëis lecurdé che dal 1938 incà ie nce furnedes la curieres. N bel gran lëur à fat la pitla ferata te si vita nfin che l'à messù jì en pension.
Na ciantia metuda adum da Sen. Batista Ploner, preve te Sëlva y a Urtijëi, lecorda mo al didancuei a duc la pitla ferata. Cialëde mé de la mparé. La scumëncia nsci: "Spën van sula ferata te nosta bela val ..."
De teles da rì y da bradlé sun la ferata
Ajache la ferata de nosta val jiva tan plan, n cuntòven d'uni sort de teles da rì sun si cont.
N iëde fòvela piëda vìa da Tluses dala ot daduman plëina de jënt che ulova furné te Plan y da iló pië su sun jëuf de Frea a ti cialé a chëi dala rodes dl "giro d'Italia". Ma cie fòvel pa suzedù? Canche i fova ruvei a Urtijëi se n fova chëi dala rodes bele jic. N chël di ova la ferata adurvà cater ëura per ruvé te Plan.
Nteressanta deventòvela datrai canche zachei fova massa tardives y ulova mo pië la ferata. A Urtijëi sautovi ju per pra dl spedel per la pië sun stradon. A S. Crestina jivi debota ju a Soplajes, a Tluses sautovi su dal tunel. Sambën che n messova vester drët asvelt y avëi nce n pue de ardimënt. Datrai univa nce i mascinisc´ n pue ncontra y furnova plu bel plan sce i udova che zachei ulova mo senté sù.
N cuntova nce che n pudova unì jù dl prim vagon per jì a tlupé ciofs te pra y senté sù pò sul ultim. Ma chël fova bën plutosc ria lënghes che s' la cuienova dijan nsci de nosta pitla y pëigra ferata.
Vëira iel alincontra che zeche iëdesc ie jënt stata cuntënta canche la giatova mo lerch ti vagons dal material, ajache i autri fova plëns. Chësc suzedova mascimamënter vel' di de marcià a Tluses.
Cosses da rì, chëstes. Ma l titul rejona nce de cosses da bradlé. N iel pa nce stat de chëles, dijerëis? Oh scì, nosta ferata fova purempò nce periculëusa. Uni mascin porta periculi ...
Te de plu luesc passova la scines sëura stradon o d'autra stredes via. Canche i auti à metù man de avané for plu y plu, ie chësta ncrujeledes deventedes scialdi periculëuses. Mé te un n luech sëul fò`vel unì metù na persona che metëssa verda y dajëssa sëni canche l passova la ferata, acioche l ne suzedësse nia vel' desgrazia. Chësc fova a Urtijëi sota l Sartëur. Iló fòvel unì anjinià ciavalons y plu tert stanges da lascé jù. Duta l'autra passajes ne fova nia custedides, scebën che vel' una fova drët ascunduda y n ne udova nia unian la ferata no de un, no dl auter viërs. Perchël iel plu suvënz vel' auto, vel' motor o vel' roda fric tla ferata.
Na gran desgrazia fova unida dànt bele ai 16 de nuvëmber dl 1918. La locomotiva che furnova sëula a Tluses fova frida ora dla scines y ova suplì l njenier Grohe de Viena. Puec ani do ova n laurant dla ferata, Spepl dla Tor, messù lascé la vita a gauja dla ferata. A cialé da n vagon ora òvel batù l cë tla sief de fiër dedite da Bugon (danter Urtijëi y S. Crestina), fova tumà jù y unì taià bel a mez via.
L'ultima gran desgrazia ie stata dl 1958 dlongia l puent de Junerëi, canche n vagon, firan ora de streda, ova suplì na persona.
Periculëuses pudova deventé la tizes dla locomotiva. Na cësa a S. Piere ova davìadechël pià fuech y fova varduda jù defin. La ie pò unida fata sù da nuef n pue plu dalonc dala linia.
Udon da chisc ejëmpli che nosta pitla y blòta ferata ne ie nia mé stata omla coche n ulëssa la lecurdé y coche n ëssa abù gën. Ma messon nce dé prò che l ne n'ie degun cunfront danter l bën che l'à fat a nosta valeda y l dann che per l plu ne n'ie nia unì dànt per si gauja.
N iëde ne fòvel deguna dliejes te Gherdëina
Can ie pa nosc antenac dla Rezia, che fova mo pagans, deventei cristians? Plu segur tl cuint secul do Gejù Crist. Ntlëuta tucova Gherdëina sota l vëscul de Jévun che plu tert ie jit a sté a Persenon.
La dlieja plu daujin a Gherdëina fova ntlëuta a Albes (Albeins). La jënt da tlo jiva nfin iló a mëssa. Dl 1200 fova pò Laion deventeda pluanìa, luech scialdi plu daujin. N conta che te Sëlva univa i morc d'inviërn lascei dlacé su sotët o te n luech alalergia. D'ansciuda univi pò purtei a Albes y plu tert a Laion a suplì. Sambën che ne avëi degun preve daujin y la deficulteies dl viac a jì a mëssa tan dalonc, à fat pensé ala jënt de fé sù na dlieja tla valeda. Sa Sacun iel unì fat sù la prima dlieja ajache iló passova l Troi Paian. A S. Crestina fòvel la prima pluanìa dla valeda y l prim preve che ie unì dl 1400 a sté per for. I dis da lëur, canche l ne fova a Urtijëi o sa Sacun deguna supeltura o noza, dijòvel for mëssa a S. Crestina. La dumënies messòvel baraté jù: n iëde a S. Crestina, n iëde a Urtijëi, pò sa Sacun y te Sëlva. Iló univa pò la jënt da duta la val adalerch a mëssa.
Do S. Crestina à l luech da Bula giatà l prim preve. Dant univa for l caplan de Ciastel ta Bula. Plu suvënz suzedòvel, coche n liej te scritures, che vel' amalà messova murì zënza che l preve ruvëss a tëmp y ëura a ti purté i sacramënc. Chësc univa dant mascimamënter d'inviërn a gauja dla levines y dla burta stredes. Urtijëi à giatà l prim preve l'ann 1652. La dlieja de S. Durich fova dl prim amesa curtina daujin ala pitla dlieja de S. Ana dl didancuei.
Do che chësta dlieja fova bele tumeda ìte n iëde y manaciova de tumé ìte mo n iëde, l'ài zareda jù y i nen à fat sù na nueva l'ann 1796 iló ulache la ie s´ën. Plu tert ài fat leprò la doi capeles dl Rusare y dl Cuer de Gejù.
L'ultim luech a giaté n preve ie stat Sëlva. Ma bele giut dant ova i grofs de Wolkenstein lascià fé sù na capela cun l venerabl cheder dla Madona dl Aiut. La dlieja dl didancuei ie unida sagreda l'ann 1877. S. Maria de Sëlva fova bele zacan n luech de pelegrinaje y ie nce s´ën drët cunesciù. La jënt dij tan bel canche i va te Sëlva a perië: "Jon tala Madona!"
Nsci à nosc antenac fat sù la bela dliejes de Gherdëina y à for cialà de les mantenì bën a unëur de Die y a benedescion dla val!
La dliejes de Urtijëi
La dlieja sun curtina
Belau te duc i luesc, màjeri o mëndri che i ie, udons che si dlieja ie suvënz amesa curtina o che la taca pra la curtina. A Urtijëi ne fòvel plu dagiut nia autramënter. La prima dlieja fova ntlëuta sa S. Ana, propi amesa la curtina dessot.
Ma a ce moda iela pa pò cun l tëmp ruveda jù ulache la ie s´ën? Ajache la vedla dlieja sun curtina fova cun l passé di ani unida massa pitla, ài ulù la ngrandì n pue. Ma ai muradëures ne ti òvela ntlëuta gordenó butà: l revëut fova tosc do sfragacià nsëuralauter. N scrijova l'ann 1774 che i lëures de cumedura fova ënghe stac per nìa y canche i à udù che l fova pericul, iel unì trat jù. Nsci fova la dlieja zënza sussot y l vënt sciblova do la scintles ite, ma l univa mpo tenì la funzions. Per cumedé sù la dlieja sciche l toca ëssen adurvà truep scioldi. Ntlëuta ova la jënt plutosc la stënta y perchël ovi pensà de jì dal vedl Pana, n gran ricon, a damandé sce ël ëssa judà a curì la spëises.
Ël à dit: "Sce fajessais na dlieja nueva ulëssi nce ie judé y ve dé mo n tòch de mi puscion daujin a Mauriz."
Do chësta idea nueva se ova riësc furmà doi grupes de jënt: chëi che ulova fé na dlieja nueva dlongia Mauriz y chëi che ulova cumedé sù la vedla. Danter chisc ultims fòvel sambën chëi de Chël Piz che, en cajo che n ëssa optà per la prima pruposta, ëssa abù plu lonc a jì a mëssa. Permò do na vela se à i stritoc chità vìa. Venciù à chëi che fova per la dlieja nueva.
La dlieja de S. Durich
L'ann 1793 ài pò metù man a frabiché. La populazion à ntlëuta, tan a cuer che l ti stajova la cësa nueva de Die, judà dut cie che i pudova: i jëuni a mené sasc da Puntives ite, l'ëiles a purté cun la zuma sablon da Col de Mureda ju y nfinamei chëi di luejes daujin univa cun i bues a "rabót", coche n dijova zacan. Nsci jiva i lëures inant aslune.
De setëmber dl 1795 fòvela tan inant che l depenjadëur Franz Kirchebner à bele pudù fé la pitures sui revëuc dla dlieja. La prima santa mëssa che ie unida tenida, fova la mëssa nevela de Sen. Ujep-Antone Anderlan. Chësc gran di ie unì festejà ai 16 de utober dl 1796. Scebën che l ne fova mo degun s´essli te dlieja ne à giudenó duc abù lerch laìte; tanc se n òvel abinà.
Sagreda iela unida dal vëscul de Persenon l'ann 1797. N chël di domesdì iel unì cunfermà 1350 mutons de duta la val. Danter i ani 1905 y 1907 iel unì frabicà permez doi capeles, una per pert, y nsci àn abinà òra plu lerch; la jiva tan debujën. Les ie danz restedes zënza pitures per truep tëmp. Permò ti ani 1984 - 86 àles giatà urnamënc y sussot de biei depënc.
La jënt de Gherdëina y nce chëi da oradecà va gën te dlieja de S. Durich y prieja chël che l ie unì fat da ntlëuta inant nfin a ncueicundì a unëur de Chël Bel Die.
Lëures d'ert te dlieja de S. Durich
Te chësta dlieja pòssen amiré n grum de biei lëures fac da de gran artisc´ dl luech.
La pitura di Trëi Rëiesc sula pala dl gran autere, la statua dla Imaculeda sul pitl autere a man drëta y la Mater Dolorosa japé de dlieja pra la gran rëjes ie de bera Spepl Moroder da Jumbiërch. L gran S. Durich ie na scul-tura de bera Ludwig Moroder dl Mëune. I cater evangelisc´ y la Madona cun l Bambin a pèr ala canssla ie unic fac dal prufessëur Mëine Mahlknecht.
Tla capela dla Madona dl Rusare udons l bel gran Crist de Vinzenz Peristi da Banch y la scialdi cunesciuda S. Elisabeta cun l pëtler de Rudolf Moroder de Lenert.
S. Elisabeta tla dlieja de Urtijëi
Dessegur un di lëures de màjera marueia y valor artistich te nosta dlieja de Urtijëi ie la scultura de S. Elisabeta cun l pëtler che ie da udëi tla capela dl Rusare, a man ciancia dl gran autere.
Elisabeta fova la muta dl rë dl Ungarìa, la vivova tla richëza y se ova tosc ntendù che nia duc ne n'ova chësta fertuna. Ëila se à dassënn dat jù cun i pueresc, cialan de purté aiut ulache l fova mésun. N conta che la purtova cosses da fé damat ai pitli mutons ti spediei, che la se dajova jù cun ëi, passan dis ntieres a se tripé cun chisc pitli. La jiva nce a crì i pueresc, a ti judé, y n iëde che l fova n gran frëit òvela lascià mpië n gran fuech acioche i pueresc, mel furnìi y melciafiëi, ëssa pudù se sciaudé n pue. Chësc ti à fat tan na gran legrëza ai pueresc che chisc à scumencià a cianté y a balé dala legrëza, en unëur de Elisabeta.
Nscila à i artisc´ che à scumencià a rapresenté te depënc o scultures chësta bona persona - unida detlareda santa n pez do si mort - cun n puere o n pëtler, per demustré a duc l gran bon cuer de chësta santa.
A Urtijëi ova Rudolf Moroder de Lenert ziplà la S. Elisabeta, per la mëter òra ala espo-sizion mundiela de Paris dl 1900.
Scumencià òvel l lëur bele doi ani dant, ma pervìa de si servisc da saudé ne òvel per n pez nia pudù lauré inant. Mé tres na vacanza cun-zeduda a Rudolf ie l'artist stat bon de finé l gran lëur per tëmp y ëura, l purtan pona ala mostra de Paris. La cossa se à mpaià: Rudolf Moroder à venciù cun si bela òpera la bedaia d'or.
Spën à la bela scultura si drëta lerch tla dlieja de Urtijëi. L'esprescion de suferënza dl pëtler y la man dla Santa che dunfrësc na pitla munëida nes lecorda for inò che vester de bon cuer se paia dassënn sun chësc mond.
La vita de S. Crestina
Canche la jënt se frabicova zacan si bela dliejes, les dedicovi for a n sant che fossa n bon patron per la dlieja nueva y per dut l luech.
Per la dlieja de S. Crestina, s'ova la jënt de Gherdëina crì òra doi patrons: S. Antuene, l'Eremit, per cialé sul bestiam y S. Crestina.
Ciuldì che i ulova se mëter sota la prutezion de chësta santa, saràl saurì da ntënder do che ve aré cuntà ce muta da ardimënt che S. Crestina ie stata.
Sies depënc sul sussot dla dlieja nes mostra coche la univa malterjeda ajache la fova cristiana. Crestina (nëus dijon Stina) vivova ntëur l'ann 300 do la nasciuda de Gejù y fova na muta de 12 ani canche l'imperadëur de Roma, Dioclezian, ulova desdrù duc i cristians. Si pere fova n ufezier dl imperadëur y ova l lëur de pië sù i cristians y de i malterjé sce i ne mpermetova nia de arbanduné la dutrina nueva. Pudëis ve mpensé coche l s'arà dessenà canche l ie unì sëura che si blòta Stina fova ënghe bele deventeda cristiana.
"Sce ne te ues nia fé na burta fin", ti svëiel permez, "lascia tumé la dutrina de Gejù Crist y dunfrësc sù a nosc dieies de Roma!" Stina vën meneda te n tëmpl dant a na gran statua de miërmul. Mpede l'aduré, àuzela i uedli al ciel y prëia: "Gejù, mostra a chisc tlo che Tu ies l sëul drë Die!" Pò s'ëutela ntëur y dij zënza tëma a si pere y ai autri che fova iló: "Ie posse ve lascé mi vita, ma no mi fede!" Te chël mumënt gracenea la statua dl die fauz nsëuralauter. Duc se spiërd, ma l cuer dl pere ne se lascia nia muever, ël tën da si imperadëur. L lascia tribulé si fia a d'uni sort de manieres; l la s´era te perjon, l la mët tl fuech y l la lascia patì dassënn. Ma per si gran fede ti à Chël Bel Die for judà a patì a na moda che la ne repurtova nia gran dann al corp. Truepa jënt che udova chisc miraculi, se cunvertiva ala dutrina de Gejù Crist.
S. Crestina vën for rapresenteda cun na roda da mulin tacheda ntëur al col, ajache nscila l'ovi n iëde scirmeda tl Lech de Bolsena; ma ëila fova ruveda a cësa dan i saudeies che l'ova trata ìte. La dëssa permò vester morta canche i ti ova trat tl cuer doi spedes ntussiëdes.
Ne à pa nosc antenac nia auzà sun autere na Santa che se dà n bel ejëmpl de fede?
Storia dla dlieja de S. Crestina
Tres sbuscamënc nasc dal 10. - 12. secul tla prima nëidies i prim mejes de S. Crestina; l se trata de paures che muessa dé jù na cërta pert de si davani, dantaldut naturalies, ai vësculi de Freising y de Augsburg, davìa che chisc paures ova pu giapà propi da chisc vësculi la lizënza de unì tlo. L luech Runcaudie (che vën dal latin roncare: runcë) lecorda scialdi tler che l ie unì sbuscà dan fé su cësa y tublà. Plu tert pona fova i Grofs da Sacun y chëi di Wolkenstein a cumandé.
Bele tl scumenciamënt dl 12. secul iel tl luech te chël che l ie al didancuei la vedla cësa dl mëune (sun plaza de dlieja) na capela benedida a inuem de S. Crestina.
L'ann 1342 vën nunzià per l prim iëde la frabiga de na dlieja romanica fata da n cër "Meister Gross"; nfin al didancuei se à mantenì l ciampanil de mur cun si biei bancons, l tët de ciampanil che udon s´ën, ie sambën ruvà lessù scialdi do.
Dl 1411 vën stiftà n benefiziat per l furmescere.
S. Crestina devënta l'ann 1418 la sënta dla "curazìa Gherdëina" che depënd dala pluanìa de Laion, y l preve che ruva tlo à da se cruzië dl bën dl'anes de duc i abitanc de Gherdëina y nce de Colfosch. Colfosch fajova ntlëuta pert dla sunierìa di Wolkenstein y tucova perchël pra Sëlva. Nteressant ie tlo n documënt da ntlëuta che testemuniëia che l pluan da Laion fova ublià a mandé te Gherdëina - ntlëuta ulova chël di a S. Crestina - n preve che savova da rujené gherdëina y tudësch.
Plan plan se à pona n luech ndolauter destacà dala gran curazìa de Gherdëina deventan nscila curazìes per se nstësses: dl 1516 Colfosch, dl 1655 Urtijëi y dl 1697 Bula. Permò dl 1735 ie Sëlva deventeda n benefiziat che dependova da S. Crestina. Nteressant iel nce che permò dl ann 1902 se à Gherdëina destacà dala pluanìa de Laion canche Urtijëi ie deventeda pluanìa.
S. Crestina ie permò unida auzeda a pluanìa dl ann 1922. Dl 1420 vën la dlieja benedida a unëur de S. Antuene y de S. Crestina. Ai 13 de nuëmber dl 1443 giapa pò S. Crestina n preve per si cont.
L presbitere nuef cun si rejes spizes tl stil gotich vën benedì l'ann 1478. Coche l fova ntlëuta l'usanza ti vëniel nce ala dlieja de S. Crestina frabicà prò la capela dai osc. Chësta, fata tl stil baroch, vën benedida ai 15 de juni dl 1518.
N vëij che la dlieja de S. Crestina ie architetonicamënter dastramp nteressanta, davìa che n possa ancunté duc i stìi de màjera mpurtanza, dal stil romanich, a chël gotich nchin su pra chël baroch. L stil baroch ie da ancunté ti 3 depënc a frësch ntëur ciampanil via che raprejentea la stazions.
Dal 1645 al 1646 iel bonamënter unì restaurà sciche l toca sibe la dlieja sciche nce la calonia da Andrea Valgoi, muradëur de Tluses. Te chësta ucajion fòvel nchinamei unì cherdà adalerch per cunsëies l cunesciù architët Jakob Delai. Savon che la familia di Delai à frabicà l nëubl palaz mercantil a Bulsan, à laurà pea pra l Dom de Persenon y a Neustift, à frabicà la "Elisabethkirche" tl Sterzinger Moos, la "Liebfrauenkirche" sun Jevun, "S. Margare-then" a Sterzing, la "Heilig-Grab-Kirche" sul Virgl pra Bulsan y mo truepa autra dliejes.
Tla dlieja renuveda fòvel pona unì metù n bel gran autere nuef, fat da Christian Trebinger, prim gran scultëur te Gherdëina, tlamà nce bera Cristl de Trëbe.
S. Crestina devënta l'ann 1674 curazìa.
L'ann 1690 vën fat sù te dlieja l bel gran autere nuef, bonamënter chël che ie s´ën mo da udëi, al post de chël de Christian Trebinger
Do belau 20 ani de lëures fac pra la dlieja, l ngrandimënt dla dlieja nstëssa y i pitli autèresc nueves, bonamënter de Dominikus Vinatzer tlamà Mëine, ruva adalerch l'ann 1749 l vëscul Leopold von Spaur a la benedì da nuef. Nteressant iel povester tlo junté leprò che la doi gran statues de S. Piere y S. Paul che ie al didancuei a man drëta y a man ciancia dl gran autere fajova tan che segur pert di autèresc de Mëine Vinatzer (*1666 , + 1739) y de si mut Kassian Melchior tlamà Ciascian (*1710, + 1789).
Seniëur curat Martin Runggaldier se à cruzià che l vënie ngrandì la dlieja, deventeda truep massa pitla. La dlieja vën slungëda - bonamënter dla lunghëza dla porica - y nce slargëda; da una y dal'autra pert iel unì juntà prò na naveda, ulache l ie åën i pitli s´essli. Bonamënter àn ntlëuta messù zaré jù la capela dla fraternità dla Madona di Abeti che dëssa vester stata daujin ala dlieja da ntlëuta.
Do che n ova finà i gran lëures de ngrandimënt dla dlieja iel unì dl 1845 a S. Crestina l vëscul de Trënt Johann Nepomuk von Tschiderer a benedì la dlieja da nuef. Chësc vescul ie unì detlarà beat l'ann 1995 dal Papa a Trënt.
Nce sce la dlieja de S. Crestina ie tan vedla, ne àla da se mustré deguna pitures o scultures antiches. M´e ntëur ciampanil àn pudù descurì dl 1954 trëi stazions che ie unides depëntes a frësch tl tëmp dl baroch.
La pitures y i urnamënc te dlieja ie unic fac dl 1910 da Jonas Ranter, Albert Stolz y Johann Senoner (Giuani de Mez). L'ann 1981 à la dlieja de S. Crestina giatà n òrgun de dlieja nuef, fat dala firma Ciresa de Tesero y depënt da Silvio Senoner da Rijeda.
I gran lëures de restaurazion dla dlieja dedite ora ie unic fac dala firma Peskoller de Burnech l'ann 1986.
Sëura la gran rëjes pon liejer:
Aedificata 1342
Amplificata 1845
Restaurata 1908
Restaurata ext. 1954
Storia dla pluanìa y dla dlieja de Sëlva
Giut ne fòvel te Sëlva deguna dlieja y nianca na capela.
Tl ann 1503 ova l grof Wilhelm I de Wolkenstein lascià frabiché tl pra da Nives na capela, sun chël che l ie ncueicundì la dlieja. Mo al didancuei pon udëi sëura l'usc dl vedl jegher, da pert de calonia, la scrita: Wilhelmvs de Wolkenstain 1503. Bele ntlëuta univa n grum de jënt a pe te chësta capela, dantaldut sce l ne pluvova nia giut alalongia.
Chësta capela fova unida ngrandida ntëur l'ann 1670 y perchël se ova la populazion de Sëlva damandà n preve. Nsci fòvela ruveda tan inant che tl ann 1691 ova S. Crestina giapà n caplan che messova jì la dumënies abenëura te Sëlva a dì mëssa. T1 1731 fòvel unì fat sù la calonia y Sëlva ova giapà l'ann 1735 n preve, numinà "expositus". Davìa che la vita religëusa se ntensificova y la dlieja davaniova for plu y plu de mpurtanza sciche luech de pelegrinaje, ova Sëlva giapà l'ann 1858 n caplan.
Tl ann 1919 ie Sëlva deventeda curazìa, ma la restova for sota S. Crestina. A pluanìa iela unida auzeda l'ann 1949, y da chël ann nchin al ann 1957 fova l digan de Gherdëina nce pluan te Sëlva.
Sambën che ntant fova la pitla dlieja, che fova pu unida fata ora dla capela dl 1670, cun l ciampanil fat sù l'ann 1678, massa pitla y n ova messù la ngrandì. L'ann 1872 fova i lëures finei y la dlieja ie unida sagreda ai 23 de setëmber dl 1877. La dlieja, de stil gotich nuef, ti semiova scialdi ala capela da dant.
Tl secul do à pò Sëlva fat, tres l turism, na gran mudazion, y la dlieja fova inò massa pitla. Giut òven messù rujené sun co fé la dlieja nueva: sce zaré jù la vedla y n fé su na nueva, sce n fé na nueva sota la vedla o sce zaré jù mé n tòch dla vedla. Ala fin òven cris òra chësta ultima soluzion, nce per varenté l blòt presbitere dla vedla dlieja che la populazion ova tan gën. Dl 1988 òven pò scumencià a tré jù la vedla dlieja y d'instà dl 1990 ie i màjeri lëures finei vìa; la dlieja vën benedida per pudëi dì mëssa. La dlieja ie al didancuei bela granda y duta la jënt à lerch laìte. L tòch nuef à na colm a ot ciantons y dedite àl lerch 4 files de banc en turont. Dut ntëurvìa iel doi files de vieresc da culëures che mostra sù la criazion dl mond sciche la ie tla Bibla y figures dla Madona. Ntëur duta la pert nueva se slongia la porica de lën cun n bel òrgun nuef inaudà l'ann 1993. Sota la porica, orainsom i trams, iel metù sù i cëves de sanc ziplei da jënt dl luech. Pra la dlieja nueva iel unì fat n jegher nuef a man ciancia y ora dl vedl jegher àn fat na pitla capela.
Ju sota dlieja ite iel na gran lerch per i ministronc y per mëter via velch; mplù rùvel da calonia ca n tunel nchin te dlieja, a na moda che seniëur pluan ne ebe nia drëde jì ora de cësa per ruvé te dlieja. Nia perdù si luegia tla dlieja nueva à l cheder dla Madona dl Aiut, che ie na copia dl cheder de Lucas Cranach che ie a Dìspruch. Al cheder ti òven metù leprò ciadineles y filzes drët cëres, che ie mo al didancuei da udëi. Chësc cheder ie for unì unerà dala jënt de Gherdëina che jiva y va en pelegrinaje tala Madona. N dij perchël che la dlieja ie dedicheda ala Madona dl Aiut. Tl ann 1993 àn nce benedì la curtina nueva fata sù permez ala vedla. Iló dlongia iel la capela di morc nueva che vën adurveda sce n ne possa nia vedlé a cësa.
Bula y Runcadic
Plu dagiut fova l luech da Bula de gran mpurtanza, davìa che l fova tan daujin ala Mont de Sëuc y n grum de marciadënc y viandanc passova tres l luech. Duc i abitanc dl luech, chëi di mejes ntëurvìa y mo nce chëi che stajova d'instà samont (sun Mont de Sëuc) jiva tlo a mëssa, a scola y a marcià. Perchël iel tlo bele dan da n valgun seculi incà na dlieja. La dlieja, dedicheda a S. Lenert, ie unida fata tl ann 1339 y ngrandida tl ann 1555, mé l vedl ciampanil àn mantenì. Tl ann 1740 iela mo n iëde dut ntëur unida ngrandida. Nchin dan da 120 ani stajova ntëur n 170 y plu persones sa Bula. Udon de biei vedli mejes coche: Zaramin, Droch, Cebla, Tuene, Ancion, Spizsëch. Mo al didancuei pòssen jì a ti cialé ai vedli mulins, che ie laìte pra ruf che vën da Mont de Sëuc ju, y ala ciaucëia. Ti ultim 40 - 50 ani se n ie n grum de families jites ajache la puscibelteies de lauré lassù ne n'ie nia massa grandes. Al didancuei iel mo families jëunes che va a sté tl pitl luech; sa Bula iel plu o manco 130 persones. Bula ie a 1481 m de autëza y ie, coche Runcadic, na frazion de Ciastel.
L prim iëde vën Runcadic numinà ufizialmënter te n documënt dl ann 1288. L'inuem "Runcadic" vën dala parola runcë, che nes dà da ntënder che l fova tlo n iëde n luech da bosch cun chël che n ie jic y che n à fat preies y ciamps dainora. L luech ie plu o manco a 1200 m de autëza. Runcadic à ntëur n 400 abitanc y toca pra la pluanìa de Bula. Tl ann 1901 à l scultëur Josef Runggaldier da Passua fat sù na pitla capela sciche sëni de recunescënza. La ie unida dedicheda a S. Ujep. Dal ann 1984 incà iel dlongia chësta capela na dlieja nueva che ie ënghe dedicheda a S. Ujep.
Nosc ciastiei
L ciastel "Fischburg"
La "Fischburg" ie n ciastel do la rata jëunn, davìa che l ie mpermò unì frabicà ti ani 1622 - 1641. Lascià fé à chësc ciastel Engelhard Theodor Dietrich de Wolkenstein no per sté for laìte, ma dantaldut per l'adurvé d'instà canche l univa te Gherdëina a jì a ciacia. Chësc inuem à giapà l ciastel ajache chësc grof ova lascià anjinië cà diesc o dódesc lec nia dalonc dal ciastel, ulache l teniva d'uni sort de pësc. L'ann 1863 à l grof Leopold de Wolkenstein-Trostburg scincà l ciastel ala chemuns de Sëlva y S. Crestina acioche chëstes ebe na cësa per pudëi lascé ìte i vedli y i pueresc. Ntan la Prima Gran Viëra alberjova tlo nce i saudeies amalei. Davìa che deguni ne se cruziova plu dl ciastel manaciòvel tosc de jì ala malora y perchël l'à la chemuns vendù l'ann 1926 al baron Franchetti de Unieja che cun gran pascion l'à inò derturà sù a na moda che l ie unì a cialé òra scialdi bel.
L ciastel de Val
Te Val, sota i parëies de Stevìa, ulache al didancuei iel mé plu n sedim, fòvel ënghe n iëde n ciastel. N ne sà nia avisa canche chësc ciastel ie unì frabicà. N à abinà scritures y da chëstes pòssen liejer che l'ann 1225 fova chësc ciastel de Heinrich Maulrapp y che chësta familia ti l'à vendù l'ann 1293 a Randolt de Villanders. Si mut Konrad à arpà chësc ciastel y se à pò tlamà "de Wolkenstein". L mut de Konrad, Friedrich Wilhelm se à maridà cun Catarina dla Trostburg y ie nce jit a sté iló. Sun la Trostburg iel pona bonamënter l'ann 1377 unì al mond sciche segond fi l cunesciù Oswald von Wolkenstein. Patron dl ciastel de Val fova deventà si fra Michiel. N ne ie da s´ën inant nia plu segures sce l ciastel univa abità dut l'ann o mé d'instà. Cie che n sà iel che bele l'ann 1525 ie l ciastel tumà nsëuralauter y ne ie da ntlëuta mei plu unì fat sù.
La sunierìa dl ciastel "Fischburg"
Coche nëus savon vën al didancuei chi che à cumetù vel' delit giudicà dala sunierìa de Tluses o de Bulsan. Ma per plu de cënc de ani ne fòvela nia nsci.
Zacan cumandova te Gherdëina, coche nce te d'autri luesc, grofs che ova valedes ntieres per puscions, giatedes dai imperadëures dl rëni. Te chësta puscions ova i grofs la rejon de giudiché, de cundané ala perjon o a mort chëi che ova cumetù vel' delit, plu o manco grant. A chëi tëmps fova nce la straufonghes drët grandes y spaventëuses.
Nscila fòvel nce tlo da nëus, tl ciastel "Fischburg". Tlo cumandova i grofs de Wolkenstein che ova frabicà l ciastel ntëur l 1600. Sëlva y S. Crestina fova sota si sunierìa. Chi che ova fat vel' de mel univa giudicà y la sentënza univa lieta sun plaza da Dosses ulache l fova unì metù sù "l pel" per chëi che ova cumetù de mëndri delic. Chësc fova na sort de palch de mur - che univa sivà ìte - sun chël che l fova fissà n pel; pra chësc univa lià l cundanà che messova se lascé spudé ados, cuiné, tré de sasc y n.i. dala jënt, che ne pudova eder nia l mazé.
I cundanei a mort univa s´arei ìte tla perjons scures y tumies dl ciastel y restova iló nfin al di che i univa tachei sù. Dlongia la perjons y i ciuleies dl ciastel fòvel na gran purtela te fonz che curiva na scela de sas. Chësta scela, che fova drët lergia, jiva ju sot te tiëra y passan sota ruf de Gherdëina ora, ruvòvela via te cësa de Col dala Pelda te chi ciuleies.
Pensëde ma tan sot che l tunel mussova jì, per vester segures che l'ega de ruf ne gote jù o che l ne smueie jù dut l sussot. L di de si mort, messova pò l cundanà tacà cun ciadëines passé tres chësc tunel per unì pò tacà sù via en Col dala Forcia, dlongia Col dala Pelda.
Pudëis ve mpensé ce ncherscëul che l sarà stat a passé per l tunel scur, cun la ciadëines che stlindernova y i chentli che lunova mé puech y dajova gran dumbrìes ncantëur. Cie s'arà pa pensà l cundanà?
Plu tert ti ie la sunierìa unida tëuta ai grofs y l tunel ie unì desmincià vìa. Canche la cësa de Col dala Pelda ie unida renuveda, ài nce strupà l tunel che n ne adurvova nia plu. Canche l patron nuef à cumprà jù l ciastel ala chemuns de Sëlva y S. Crestina, àl ulù udëi sce l tunel fova mo ntier y ce streda che l fajova per ruvé via en Col dala Pelda. N grum de lauranc de Bulsan y dl luech à giut alalongia laurà y trat òra tiëra da ulache l tunel fova tumà ìte.
La scela jiva ndrë drë ju permez a ruf, ma i lauranc, che fova bele ruvei bëndebò sot, à messù ti la zeder, pervìa che l fova periculëus che l tunel tumësse ìte.
Oswald von Wolkenstein
Oswald fova l fi dl grof dl ciastel de Val. Trëi frédesc fòvel tla familia: Michiel, Oswald y Lenert. L segond, Oswald, ie nasciù dl 1377 sul ciastel de Trostburg sëura Pruca. Da iló cumandova i grofs de Wolkenstein sun si tiëres. Oswald fova mo n tel mut, canche l ova perdù n uedl pra na festa ulache l univa tra tl scies. Ël ie for unì numinà "Oswald da un n uedl" per l desferenzië da si fi che ova l medem inuem. Cun si genitors s'àl tenì su scialdi tl ciastel de Val. Ël à for abù scialdi nterés per la rujenedes y pervìa de chël s'àl tosc ntendù cun la jënt de nosta valeda. Cun l tëmp òvel mparà diesc lingac; n savëi che ti à daniëura ugà a jì ora per l mond. L fova bon de suné l'erpa, la vidula, l flaut y nce l tamburdl. Mo plu stimeda fova si bela usc che l lasciova audì cun cianties te uni sort de rujenedes. Oradechël fòvel nce bon de fé l fant da ciaval o l cuech de cësadafuech.
La vedla stories di ciavalieres da zacan i fajova for gran mprescion y ti jiva propi a cuer. Bele cun 10 ani ti sàutel l floch de giré per l mond per se fé unëur y n gran inuem, do ala tradizion de n drë ciavalier. Si genitors semea che ne se feje nia dainora perchël che l mut, mo tan jëunn, uel se n jì. A pe, cun trëi scioldi y n pan te n sach, se n pëiel vìa, sautan dò y tacan pra chichemei. L fajova l puzer a n maior, l fant da ciaval a vel' grof. A durmì stajòvel suvënz mé te piz de stala o alalergia sota n lën, patian frëit o ciaut, fam o sëit. Ma cun si cianties cialòvel inò de cunselé tambën d'autri che sé nstës. Ël fova un di ciantarins y di cumponisc´ plu cunesciui de si tëmps.
Pra uni viëra o batalia che l nresciva, fajòvel pea y capitova plu suvënz pra chëi che la perdova. Nsci òvel suvënz da lëur a se desgatië, a se tré dainora per s' la cavé cun la pel. Plu iëdesc iel unì åarà ìte y gor malterjà, ma per fertuna iel for inò unì delibrà. A chësta maniera iel ruvà ora per mez l mond: tla Franzia, tla Spania, tl'Inghiltiëra, ju per la Talia, tl'Africa, su per l nord, tla Ruscia, ti Paéjes Tudësc, ju per l Balcan, tla Crimea y tla Tiëra Santa. Da vedl àl vivù te si ciastel Hauenstein sëura Sëuc. Trueps i porta respet per l savëi y l'inuem che l s'à fat cun si cianties y stories.
Mort iel dl 1445 y si fossa ie a Neustift. L sas de si fossa pon udëi dlongia l dom de Persenon.
La posta te Gherdëina
Trueps aspieta uni di ert sula posta. Sac de lëtres, de chertes y de pachetli ruva uni di te Gherdëina. I postins possa bën se n jì da un n piz al auter cun si tascia grossa y pesocia.
Ie me nmagine che la jënt che ie bele n pue plu de tëmp, nosta aves y nosc nëinesc, se lecorda mo canche l patron da Dëur ova 26 ciavei te stala. Cun chëi unìvel ntlëuta menà la posta da Pruca te Gherdëina y inò ora.
Trëi ëura zirca metova la calessa dla posta a fé l viac d'un n viërs. No sciche al didancuei che da Urtijëi a Pruca van saurì te 20 menuc cun l'auto. Sambën che la calessa menova nce jënt.
A chëi tëmps piova vìa la posta a Pruca per ruvé te Gherdëina dala sies o la set da sëira. Tala "Bräuhaus" a S. Piere unìvel baratà ciavei sce i fova stanc. I fanc da ciaval giatova iló nce n tòch de pan y zeche da bever. Tla raides drët ërtes fajova i ciavei na gran fadìa. Datrai messova vel' viagiadëur judé a sburdlé. Nsci vel' iëde dal "Dirsching" su.
Canche truepa jënt fova bele tl liet passova la calessa permò dal spedel de Urtijëi su. Tra ra ... tra ra ... audìven l corn dla posta! Sce n giapova la posta n di o doi do, fòvel ntlëuta unfat.

N sculé de V. tlas
Zacan tla scola da Bula
Lecurdanzes dl maester Otto Verginer
Otto Verginer ie stat per bën 16 ani maester sa Bula: n iëde danter l 1948 - 1961, pona - do che l fova unì frabicà la scola nueva - mo danter l 1971 y l 1974. Ntlëuta fòvel danz scialdi autramënter a jì a scola, y l maester Verginer nes conta gën velch en cont dla scola de chëi tëmps.
Bula fova do la Segonda Gran Viëra n pitl luech da paur, te chël che la jënt vivova de si puecia siëla y patac che l chersciova iló y de si bestiam.
Scola unìvel fat tla vedla cësa dl mëune dlongia dlieja, ulache te un n local unìvel metù ìte duta la mutans y duc i mutons de duc i ot ani de scola. Nscila ie Otto Verginer ruvà a avëi bën 42 sculeies te si pitla "stua" dai vieresc che ne se lasciova nia stlù defin y chësc fova dantaldut d'inviërn, canche l fova n drë frëit, scialdi ncomper. Purempò fòvel dut ntëur na bona atmosfera, sciche te na gran, gran familia.
Datrai ne ova deguni sciaudà daduman, canche maester y sculeies ruova te scola, datrai fova la stua tan plëina de fum che l ne fova nia mésun sté laìte.
En cont dl nseniamënt messova l maester vester propi sciche n tel pitl artist: ti dé da fé a duc canc, avëi anjinià cà velch per i mëndri sciche per i plu granc, chësc custova danz n gran lëur y gran sacrifizies per l maester che davaniova ntlëuta iust n 19.000 lires al mëns.
L maester stajova a Urtijëi, ja Cucheneies, y jiva uni di su sa Bula a pe, ulache l ruvova for bele per jì a mëssa da mesa la ot, deberiëda cun duc i sculeies.
N gran problem fova d'inviërn chël dl pericul dla levines. L maester ti nseniova ai sculeies de si tlas co se cumpurté en cajo de pericul: "Canche udëis che l ie pericul de levines, ne stajëde medrë no mei adum! Jide via per l rone periculëus un al iëde zënza fé fuera!" Chisc cunsëies à purtà prò che degun sculé da Bula ne se à mei fat nìa. Purempò suzedòvel plu suvënz che l maester ne udova per n'ena alalongia nia vel' sculé che stajova ora en Val, sun Col o nsci inant: canche l fova massa periculëus stajovi méfun a cësa al segur.
Te tlas univa i sculeies cun n cudejel y na pëna, la tinta y la pizes dla pëna ova l maester nstës. Sambën che l univa stravà scialdi, sambën che la plates dl cudejel fova suvënz da taces y messova unì zaredes òra. O che vel' un sfriova tan giut cun l gumi nchin che l fova n busc tl papier ...
Da marënda - ntlëuta fòvel scola danmesdì y domesdì - giatova i mutons te scola. La cuega ne pitova nia iust n menù scialdi rich: n di pulënta y s´ulza, l di do panicia, pona inò pulënta cun s´ulza y nsci inant. Uni sculé paiova 20 lires per marënda. Mo nce chësta pitla spëisa fova per vel' un scialdi. L maester se lecorda mo coche vel' mut ruvova datrai a scola deschëuz.
Garejedes de lueses y pitli teatri per Nadel tucova pra l program de scola, leprò ti unìvel nsenià ai màjeri mutons l'ert dl ziplé. Chësc ti à dessegur ugà a trueps.
Chësta ie mé vel' pitla lecurdanza en cont dla scola da Bula plu dagiut. Ncueicundì ie la scola da Bula stluta, i tëmps se à mudà dassënn. Ma povester nes féjel bon pensé dò a vel' pitla ntraunida da ntlëuta y povester deventons nstësc n pue plu omli.
Ziplé te Gherdëina y si scoles
Dan n grum, n grum de ani fòvel te Gherdëina puvertà y ciarestìa, davìa che l fova dut mé paures y cun n luech davaniòven bën puech. Pona se à la jënt pensà che n pudëssa fé zeche cun l lën.
I prim zipladëures fova i frédesc Biërtul y Christian Trebinger che ziplova chedri y figures. Pra Cristl Trebinger laurova nce Marcion Vinazer. N valgun lëures de Marcion ie tla dlieja da Sacun. Cun l tëmp à mo d'autri scumencià a ziplé y velch fajova roba da fé damat per pitli mutons. N grum purtova la roba cun la fiërtla da banch ora per l mond, a Paris, a Roma y te d'autri luesc. Marciadé ie nsci deventà de gran mpurtanza. Ma l durova drët giut a jì a pe a vënder la roba y pò dé inò ëuta. Nscila se à n valguni mpensà de se lascé jù te chisc luesc y se fé purté da d'autri la marcianzìa. Nscila iela jita inànt per trueps ani. Chi che pativa for plu y plu sota chësta situazion fova bën nosc bòsc che univa for plu reres y pueresc. L'autoriteies dla valeda ti ova scrit al imperadëur de Viena che la cossa ne pudova nia plu jì inant nsci, y sun chësta à chëi de Gherdëina giapà na burta nutizia: de trëicënt zipladëures che i fova, messova mec lascé de ziplé. Mpermò canche i uemes de Gherdëina ova mpermetù al imperadëur de jì nce tla valedes oradecà a sbusché, àl trat ìte si órden.
Gran pert ziplova te si stua y mparé mparovi dl prim da pere a fi. Trueps fajova lëures ala bona: ciavei, popes o buchins. Per miuré l lëur jiva vel' jëunn ora de Gherdëina a se istruì pra artejans cunesciui o tla scoles d'ert y academies. Prësc àn udù ìte tan de utl che l fossa a pudëi avëi te nosta valeda na scola d'ert. N à scumencià cun na scola de dessëni, metuda sù l'ann 1825 a Urtijëi tla cësa de Stëifl (dlongia Ianon). L prim maester fova Iacun Sotriffer de Plajes. Per nteressamënt de bera Ferdinand Demetz da Furdenan iel pona l'ann 1872 unì fat ora dla scola de dessëni la scola d'ert de Urtijëi. Te si cësa àl lascià fé òra locai y lauratueresc per la scola y ala cësa ti àn pona dit l'Academia. Nce te Sëlva iel l'ann 1885 unì giaurì na scola d'ert tla cësa sota Dosses (Villa Schenk). Dal ann 1906 inant fova la scola tla cësa da Domur. L chemun de Sëlva à pò frabicà na scola nueva fineda l'ann 1908. Truepes ie states la mudazions cun l passé di ani. Al didancuei se tol la scoles d'ert dant de jì inant cun la tradizion dl ziplé respetan la tecniches y formes vedles y cialan mpo de crië elemënc nueves y furesc´. La scola ti dà ai sculeies na preparazion tecnica y pratica sciche dessëni dal vëira, dessëni geometrich, dessëni prufescionel, mudelé, ziplé y tecniches de depënjer, ma nce na preparazion culturela tres la materies letereres y scientifiches. Tla scola d'ert de Sëlva vëniel nce nsenià gràfica. L sculé possa do trëi ani se dé jù cun l'artejanat artistich dl ziplé o dl depënjer y fé nsci la scola prufesciunela, o jì inant mo doi ani tla scola d'ert per arjonjer la maturità artistica o la maturità tla gràfica publizitera, per pudëi pona se scrì ìte tl'academia o tl'università.
L'eletrizità te Gherdëina
La prima zentrela eletrica te nosta val ie unida frabicheda l'ann 1900 da bera Ferdinand Demetz da Furdenan, ti plans dla Cademia sun si puscion y sun si spëises. L'ega ie unida auteda te na roia sëura la plaza dal sport da s´ën ora nchin pra la mascins da fé l'eletrizità.
Te dlieja de S. Durich à bera Ferdinand metù ìte n grum de lumes debant.
La zentrela de Urtijëi fova la segonda te nosta provinzia, la prima fova chëla dla Töll dlongia Maran.
L'ann 1904 à Sëlva y S. Crestina abù per l prim iëde chësta sauridanza per nteressamënt de bera Tone da Vastlé. La zentrela fova ta Dorives.
A Urtijëi ne pudova la prima y pitla zentrela, chëla che bera Ferdinand ova fat sù, tosc nia plu cuntenté l bujën de kw che avanova da ann a ann. Nsci àn pensà de mëter adum na majera sozietà tlameda SCEO (Società Centrale Elettrica Ortisei) che n à frabicà l'ann 1926 ora Puntives.
A chësta maniera ova Urtijëi, S. Crestina y Sëlva bele l'eletrizità al scumenciamënt de chësc secul y Urtijëi nce la luminaria dla stredes.
Sa Bula à l'ost de Plazes fat l'ann 1925 na pitla zentrela y plu tert ài giapà l'eletrizità dala gran sozietà.
Sa Sacun ài metù ìte la forza eletrica ntëur l'ann 1926.
La storia di schi te Gherdëina
Ce bel a sbriscé ju per na tel' bela riva plëina de nëif, ce bel viver n di alalergia jan cun i schi! Granc y pitli se ncunforta sul inviërn, canche la prima nëif nes chërda ora sui purtoies a jì cun i schi.
Dl prim ne univa l schi dessegur de no nia praticà sciche sport. Ti paéjes dl nord ulache la nëif resta giut alalongia y ie scialdi ncompra per duc chëi che à da se muever da n luech al auter, iel perdrët unì nventà i schi. I studiëusc ne ie nia a una en cont dl luech te chël che n à scumencià a jì per l prim iëde cun i schi: vel' un rejona dla Scandinavia, d'autri rata che l sibe stat ti paéjes dl nord dl'Asia (Sibiria o Mongolia), vel' un miena nce che i prim schi sibe unic adurvei tl'America dl nord.
Dessegur fova i schi de gran utl per se muever sula nëif: n ne cherpova nia plu ite nchin pra i jenodli, n ruvova plu aslune inant, n pudova mo nce la lascé jì n puech ulache la jiva n mumënt juvier. A chësta moda iesen debota passei dal utl di schi al deverti-mënt ...
I prim schi fova dessegur fac cun brëies de lën n pue raidedes sù tla piza o nce cun speltres de barijiëi; sambën ne n'ova chisc schi degun ëures de acel. Dl prim se judòven inànt cun n fust, bëndebò lonch y pra chël che n se teniva cun tramedoi mans.
Te Gherdëina ie i schi ruvei adalerch tres vel' jëunn che ova udù garejedes nia dalonc da tlo; ntëur l 1900 se purvova bele n valgun jëuni da snait a se dé jù cun chësta forma nueva de devertimënt. Che n se lecorda fova Vigil Pescosta, Ludwig Schmalzl y Alfons Noflaner danter i prims a jì cun i schi.
Plucheauter unìvel fat de gran jites a nëif ntiera: da Bula su y da Iender ora, o da Cuca su y ju per Mastlé nchin ja Dosses. Sambën che ntlëuta unìvel mé jit a pe.
La prima garejeda fova pò unida fata dl 1908 da Dantercëpies ju - ntant òven bele metù su l "Dolomiten-Sciclub Ladinia". Duc muova deberiëda, uniun pudova se crì òra la streda per ruvé ja Nives, te Sëlva. Venciù ova ntlëuta Ludwig Schmalzl de Ronc, permò cinch menuc do fova ruvà dò l segond.
Nce i saudeies che fova te Gherdëina ntan la Prima Gran Viëra (1914 - 1918) à purtà prò che l sport di schi vënie for plu y plu populèr te nosta val. Ala fin dla viëra ova truep jëuni mparà a cunëscer i schi y se devertiva cun chësc sport nuef.
Cun l bensté dla jënt de Gherdëina ie nce chersciùda la ueia de mëter a jì scumenciadives per fé unì plu turisc´ te nosta val. Nscila iel tosc nce unì frabicà furnadoies, plu tert lifc dai stuei y d'autri njins. La prima furnadoia de nosta val fova chëla de Mont de Sëuc che ie unida fata sù l'ann 1935.
Gran pert di mutons che mparova a jì cun i schi se fajova purempò si pitl purtoi te pra dlongia cësa, magari nce cun n bel saut leprò, y nscila à trueps mparà a jì cun i schi te de plu manieres: a jì juvier, a podejé, a sauté.
Te Gherdëina ie a chësta moda truep jëuni ruvei a n bon livel tl sport, deventan propi de tei pitli y gran campions. L basta lecurdé che pra duc i Juesc Olimpics dal 1924 al 1994 àl tëut pert almanco un n atlet de nosta val. Na gran sburdla à l sport dai schi nce giatà tres i Campionac dl Mond che ie unic fac danter Sëlva y Urtijëi tl fauré dl 1970. Sul purtoi "Saslonch" vëniel mo al didancuei metù a jì uni ann na garejeda de Copa dl Mond.
Dlongia la truepa bedaies de gran valor venciudes da atlec de Gherdëina pra campionac dla Talia y nce dl mond (Karl Senoner ie stat campion dl mond de slalom tl 1966, Simon Demetz ie stat campion dl mond dl biathlon tl 1991) ie tl mëns de fauré 1994 stata la jëuna Isolde Kostner da Zaramin la prima schiadëura de Gherdëina a vëncer doi bedaies pra na Olimpiada: a Lillehammer à Isolde arjont la bedaia de bront sibe tl super-G che tla garejeda de jì ndrët.
L sport dl hockey
Canche sies jëuni per pert ti sauta dò cun de tei fusc´ a na pitla scëiba y n grum de jënt ntëurvìa svëia y se resciauda, pò savons tan faszinënt che l ie l sport dl hockey. Chësc bel sport da d'inviërn ie nciasà te Gherdëina bele dal 1927 incà y perchël iel scialdi cunesciù y praticà tlo da nëus.